„ovidius” constanţa - Biblioteca Universitatii "LUCIAN BLAGA" SIBIU

Politici europene pentru România. Repere pentru Politica Maritimă Integrată
Analele Universităţii „OVIDIUS” / Vol. 4/ 2007
că, şi este o chestiune reală, fosta Cehoslovacie avea o celebră firmă de transport
maritim. Şantierul naval Constanţa, în primii doi ani de la revoluţie, a construit
nave pentru Czechoslovakia Ocean Shipping, tancuri petroliere de 89.000 de tone
tdw, pe care poporul ceh nu o să le vadă niciodată, decât dacă ar veni la
Constanţa sau într-un alt port maritim. De aceea, cred că este foarte important
să ne stabilim lista de priorităţi, ca să mergem cu ea la Uniunea Europeană, să
ştim ce vrem, să ştim ce cerem. Cred că este mai important decât orice! Dacă
vrem să abordăm politica maritimă ca o ţară cum este Turcia de exemplu, care
are front la Marea Neagră, front la Marea Mediterană, nu vom rezolva acest
lucru, nu avem totuşi acea poziţie super favorabilă în care am crezut atâta timp.
Nu trebuie să fim foarte optimişti cu această politică. Această poziţie a noastră
ne-a ajutat să intrăm în N.A.T.O., ne-a ajutat să fim un punct forte în negocierile
de aderare la Uniunea Europeană, dar nu ne bagă şi în traistă. Deci, acest lucru
trebuie abordat cu pragmatism, să ştim ce vrem şi, atunci, împreună cu factorul
politic, să reuşim să aşezăm România acolo unde îi este locul. Dacă vorbim în
continuare de petrol, de „drumul petrolului”, ne afundăm într-o zonă în care
orice am face, economic, acest lucru nu este viabil, acest lucru poate deveni o
certitudine în momentul în care Republica Turcia devine un Iran, vine un
Ahmadinejad la conducerea Turciei, lucrurile degenerează şi, atunci, se poate
vorbi de o nouă modificare a traseului petrolului. Portul Ceyhan, despre care vam
vorbit, este cel mai mare terminal de încărcare la Marea Mediterană, acolo
unindu-se mai multe conducte, inclusiv conducta SOMO Bagdad, care vine de la
Kirkuk; deci, tot petrolul irakian care era exportat la Mediterana era exportat
prin portul Ceyhan. Acest port a fost pregătit de ani de zile pentru preluarea mai
multor conducte din zona Caspică, neavând nevoie de nici un fel de investiţie la
ora actuală penru preluarea conductei Baku-Ceyhan când s-a construit şi, repet,
va fi conducta Samsun-Ceyhan construită de italienii pe care noi îi aşteptam să
facă conducta către Trieste, deci vor fi interesele AGIP, unde se vor pompa
1.500.000 de barili pe zi.
Deci, lucrurile ne-au scăpat nouă de sub control, cu ghilimelele de
rigoare! Va trebui să ne reprofilăm pe construcţia de nave, unde avem succes şi
unde se pare că Uniunea Europeană ne-a lăsat să continuăm în ritmul în care se
construieşte la ora actuală. Toate şantierele navale din România, nu numai cele
de la Marea Neagră, lucrează la full capacity şi au comenzi pe trei-patru ani de
acum încolo. Deci, este un sector de care nu trebuie să ne legăm în sensul
negativ, mai ales factorul politic să nu-i facă vreun rău, este un sector pe care
mizăm şi un sector în care vom fi lăsaţi să realizăm şi să ducem comenzile la bun
sfârşit.
Eu cam atâta am avut de spus, deşi sunt foarte multe de adăugat. Pe
mine mă pasionează foarte mult transportul pe apă, în special cu ţiţei şi produse
petroliere. De aceea am punctat mai mult pe acest sector. Dacă sunt întrebări, vă
stau la dispoziţie! Vă mulţumesc!
ISSN -1841-138X 178 © 2007 Ovidius University Press