„ovidius” constanţa - Biblioteca Universitatii "LUCIAN BLAGA" SIBIU

Istoria – instrument de înţelegere a prezentului...
Analele Universităţii „OVIDIUS” / Vol. 4/ 2007
practic, adesea, această permanentă raportare a noastră la o tendinţă spun, chiar
dacă avem politicieni, se poate răsturna ideea comunistă că istoricii au nevoie de
îndrumare, se pare chiar că istoricii au tendinţa să aibă nevoie de îndrumare şi,
tind asimptotic, către un politician sau altul. Şi, aici, până la urmă, acest raport, în
cele din urmă, se duce şi la o etică a istoricului, care mi se pare foarte
importantă.
Prof.univ.dr. Gheorghe Buzatu:
Am un student excelent, el va face această radiografie. Am anunţat-o şi la
televizor. Am avut o discuţie de şase ore. El va face. Pentru că greşeala care
este? Raport final, final pe 18 decembrie. Şi am în vedere ca obiect al tezei
raportul din 18 decembrie. El a fost „final-final”, dar a fost modificat ulterior. Şi
dacă urmăriţi pe Internet, variantele se succed una după alta, documentul istoric
este acela. La urma urmei, există cărţi pe Internet. Studenţii folosesc cu plăcere
Internetul pentru teme de-ale lor de licenţă. De ce n-ar folosi un doctorand
pentru un asemenea cărţoi care urma să apară? Este cu atât mai mult necesar,
am vrut să mă grăbesc, dar nu se poate. În „Evenimentul Zilei” de ieri, aici
găsesc declaraţia unuia din iniţiatorii iniţiativei raportului. Şi, aici, ni se spune că
aşteaptă domnia sa asumarea raportului de către toate partidele politice. Păi, dacă
raportul este cum este, ce să se asume? Ne asumăm un eşec? Unde mergem?
Unde suntem? Ne-am pierdut chiar echilibrul?
Mulţumesc!
Prof.univ.dr. Marian Cojoc:
Mulţumim, domnule profesor! Ne apropiem de final. Domnule Mihai
Ungheanu, înţeleg că doriţi să ne spuneţi câteva cuvinte legate de raport!
Mihai Ungheanu:
Doamnelor, domnilor şi domnişoarelor, vreau să spun că acest raport
este un cadou involuntar, şi putem analiza modul de gândire şi modalităţile de
lucru ale celor care vor să ne propună o imagine a trecutului! Eu am fost
decepţionat de lectura raportului. De ce? Pentru că aşteptam foarte mult de la el.
Am avut naivitatea să cred că el poate să dea un răspuns. Facultatea face foarte
bine că a iniţiat şi susţine această întâlnire. Introducerea pe care au auzit-o, a
domnului profesor Barbu, a avut o înălţime conceptuală şi o analiză remarcabilă.
Eu aş vrea să adaug câteva lucruri, rapid. Nu se poate vorbi despre
România şi regimul comunist, fără a lua din 1917 puţin. O răspundere, reală,
ştiinţifică, presupune măcar o trecere în revistă atât a lui 1917, 1919, 1924, 1941.
Nu se poate mai departe fără etapizarea regimului care a avut loc în România
după război. Au fost etape diferite. Nu se poate merge mai departe fără analiza
instituţiilor din această perioadă, care şi ele au funcţionat relativ diferit. Vreau să
vă semnalez terminologia extrem de laxă, are există în acest raport, definiţiile
vagi sau contradictorii, lucru care nu este cu putinţă să ajute cu adevărat un
ISSN -1841-138X 160 © 2007 Ovidius University Press