„ovidius” constanţa - Biblioteca Universitatii "LUCIAN BLAGA" SIBIU

Istoria – instrument de înţelegere a prezentului...
Analele Universităţii „OVIDIUS” / Vol. 4/ 2007
Domnule Andreescu, cu toată modestia şi cu tot respectul pe care vi-l
datorez, şi textul din august 1991, declaraţia de presă a ministrului Justiţiei dată
în numele primului ministru, şi scrisoarea domnului preşedinte Emil
Constantinescu, e adevărat că nu califică comunismul drept ilegitim, dar îl
califică drept criminal. Există cel puţin două calificări, ale unor importanţi
oameni de stat români, înainte de Traian Băsescu, care au calificat public, cât de
oficial nu ştiu, dar public, regimul comunist drept regim criminal. Mai mult,
primul ministru în 1991, de aceea a făcut declaraţia prin intermediul ministrului
Justiţiei, a dat ordin ministrului Justiţiei de a ancheta crimele comise de
comunism. Acest raport şi declaraţia Preşedintelui Băsescu din decembrie nu
conţin ordine date Procuraturii pentru a anchetarea eventualilor vinovaţi. Sigur,
a urmat septembrie 1991, iar Procuratura n-a mai anchetat nimic!
Domnul Florin Abraham am înţeles că doreşte să intervin!
Florin Abraham:
Numele meu e Florin Abraham, din partea Institutului Naţional pentru
Studiul Totalitarismului din Bucureşti şi aş vrea să mă refer la trei aspecte.
Primul element ar fi acela al periodizării diferite a regimului comunist dintr-o
perspectivă maghiară. Salut prezenţa în raport a unor consistente analize privind
minorităţile etnice, dar am rămas surprins şi, vă împărtăşesc surprinderea legată
de faptul că perioada 1957-1965 este considerată perioadă de control total al
societăţii. Ceea ce, într-o analiză a dinamicii regimului comunist şi a represiunii
lui, nu este întocmai. Să luăm 1964, momentul eliberării deţinuţilor, Declaraţia din
aprilie. Ceea ce cred eu este că problema este transformarea sau realizarea unei
chei etniciste de analiză a regimului comunist şi acceptarea ei, ceea ce, într-un
fel, transmite mesajul că, dacă în 1957-1965 a fost perioada de maxim control
asupra societăţii, comunitatea maghiară a contribuit din plin la instaurarea
comunismului într-o manieră supradimensionată.
A doua chestiune se referă la existenţa unui capitol privind represiunea
comunistă din Republica Moldova. Dacă este un document oficial al statului
român care condamnă şi care consacră vinovăţii, de ce doar din Republica
Moldova şi de ce nu, de exemplu, din Bucovina, care nu există? În sfârşit, al
treilea element la care vreau să mă refer, este cu privire la Revoluţia din 1989,
când, se spune, că adevărata Carte de proclamaţie a Revoluţiei este Declaraţia de
la Timişoara, spunându-se că Piaţa Univesităţii este adevărata continuatoare a
Revoluţiei, ceea ce, cred eu, ocultează din nou realitatea şi anume actul
fundamental al Revoluţiei, comunicatul C.F.S.N. şi elementele care au urmat,
inclusiv, foarte important, la 1 februarie constituirea C.P.U.N.-ului.
Prof.univ.dr. Marian Cojoc:
Mulţumesc domnului cercetător de la Institutului Naţional pentru
Studiul Totalitarismului, domnul Florin Abraham şi, pentru că menţiona domnia
sa de problema revoluţiei din decembrie 1989, trebuie să spunem că sunt alocate
ISSN -1841-138X 142 © 2007 Ovidius University Press