„ovidius” constanţa - Biblioteca Universitatii "LUCIAN BLAGA" SIBIU

Istoria – instrument de înţelegere a prezentului...
Analele Universităţii „OVIDIUS” / Vol. 4/ 2007
şi-ar fi dat seama că Lăncrăjan a scris cel mai dur rechizitoriu la adresa
colectivizării din România, roman care a apărut în anii regimului respectiv şi nu a
fost comod pentru autor să poată publica aşa ceva. Marin Preda, de asemenea,
cu Cel mai iubit dintre pământeni sau Buzura cu romanele lui. Nu! Sunt trecuţi aşa...
ca un fel de colaboraţionişti, ca nişte oameni care au trăit şi ei prin lumea asta în
umbra lui Gheorghiu Dej, a lui Ceauşescu, a lui Chişinevschi şi-ale altora.
Este opinia mea că acest raport nu oferă o imagine a societăţii româneşti
din acea perioadă, dar el are un merit, şi anume, de a arăta necesitatea, absolută
pentru istorici, de a se apleca cu mai multă intensitate asupra acestei perioade şi
de a acţiona ca adevăraţi profesionişti, de a pune la dispoziţie lucrări
fundamentate ştiinţific, documentate şi, care, într-adevăr, să prezinte o valoare
ştiinţifică autentică. În momentul de faţă, din punctul meu de vedere, avem de-a
face cu un raport încropit, absolut încropit; am găsit zeci de pagini luate din cărţi
publicate, discutabile şi acelea, deci, un raport încropit, care nu poate în niciun
fel să reprezinte un îndrumar, cum se doreşte, pentru profesori, pentru cetăţenii
acestei ţări. Vă mulţumesc!
Prof.univ.dr. Marian Cojoc:
Cele spuse de domnul profesor Scurtu ne trezesc, dacă vreţi, dintr-o
anume stare! Analiza sistematică pe care dorim să o facem raportului sunt
convins că, în timpul alocat dezbaterii, nu cred că se va realiza integral sau nici
măcar parţial. Vreau să vă rog, în continuare, stimaţi invitaţi, să continuăm
discuţia prin intervenţii oarecum mai reduse ca durată, pentru a putea să
ajungem, totuşi, la nişte concluzii. Nici nu vreau să cred că prima imagine sau
prima impresie va fi aceasta: că noi, acum, am venit în această adunare. La
această masă rotundă, să condamnăm un raport de condamnare. Adică aş vrea să vă
spun că suntem în faza în care studenţii şi, desigur, invitaţii care ne urmăresc
doresc să ştie ce anume este bun din acest raport şi dacă poate fi folosit acest bun. Acesta a
fost, neîndoielnic, motivul care ne-a determinat pe noi, ca facultate, să
propunem această dezbatere. Părţile sale scrise inegal denotă, în ultimă instanţă,
sau ne duc cu gândul la un discurs inegal şi, din acest punct de vedere, suntem
supuşi oricăror – hai să le numesc – inerente atacuri.
Deci, cu această modestă precizare, aş dori să întreb cine doreşte să
continue. Domnule profesor Hlihor, aveţi cuvântul!
Prof.univ.dr. Constantin Hlihor:
Am să încerc să fiu foarte, foarte scurt. Intervenţiile au fost deosebite,
ceea ce m-a determinat şi pe mine să îmi pun o întrebare şi să încerc şi din
partea domniilor voastre să vedem dacă mai sunt şi alte întrebări. Dacă este un
raport politic, care este poziţia şi atitudinea istoricului sau a omului de carte, a
universitarului faţă de acest raport politic? Trebuie să dăm un răspuns ştiinţific
faţă de un document politic. Care este raportul istoricului şi a universitarului ca
instituţie sau ca cetăţean faţă de o dezbatere politică? Şi, dacă am pus această
ISSN -1841-138X 136 © 2007 Ovidius University Press