„ovidius” constanţa - Biblioteca Universitatii "LUCIAN BLAGA" SIBIU

Mariana Cojoc / Analele Universităţii „OVIDIUS” / Vol. 4/ 2007
să intru într-o asemenea dezbatere, din România perioadei 1945 – 1989. Din
această cauză, cu toate că în aparatul critic apar multe lucrări, domnul Cojoc
spunea că sunt şi eu citat, nu mă simt foarte onorat, trebuie să spun, pentru că,
în fapt, este un raport politic care a avut un ţel pe care şi l-a atins. Vreau să spun,
pentru cei care nu cunosc sau pentru cei care ar dori să cunoască, faptul că s-au
publicat numeroase volume de documente care ar fi permis o abordare
echilibrată şi consistentă a acestei perioade. Am să citez acum, câteva dintre ele,
la unele fiind şi eu coautor sau coordonator. Un volum în 1945, un volum în
1946, un volum în 1947. Apoi volume privind şedinţele Biroului Politic în 1948, ’49,
’50, ’51, ’52. ’52 - partea I deja a apărut, ’52 – partea a II-a urmează să apară.
Apoi, volume consacrate retragerii trupelor sovietice, momentul 1956 România,
’56 Polonia, ’56 Ungaria, Primăvara de la Praga, 1968. Apoi, două volume de
documente privind Declaraţia din aprilie 1964, un volum privind relaţiile românochineze
de la începuturi până în 1974, volume consacrate procesului Pătrăşcanu
şi, încă, multe altele. Cu alte cuvinte, nu a fost un teren gol pe care să-l fi umplut
acest raport, care se recomandă să devină aşa... un fel de manual de şcoală, pe
care să şi-l însuşească toată lumea. Eu sper că am depăşit perioada lui
Chişinevschi şi a lui Roller, când specialiştii erau chemaţi şi instruiţi cum trebuie
să abordeze problemele. Eu sper că suntem în măsură să gândim cu capul nostru
şi să ne asumăm responsabilitatea pentru ceea ce vorbim şi pentru ceea ce
scriem, fără să avem nevoie de îndrumare sau de cursuri scurte, cum a fost într-o
vreme în abordarea problemelor care fac obiectul sesizat.
Eu am multe observaţii concrete şi, dacă o să fie timp, o să mă refer la
ele, pentru că sunt unele de-a dreptul jenante pentru o comisie de specialişti în
care, de exemplu, se spune că Guvernul a publicat Declaraţia din aprilie 1964.
Aceea a fost o Declaraţie a C.C. al P.M.R. adoptată de o plenară a C.C. Păi, dacă
nici măcar atâta nu se ştie, atunci eu nu ştiu care poate să fie valoarea ştiinţifică a
unui asemenea material. Regret foarte mult că în acest document există materiale
de foarte bună calitate şi domnul profesor Barbu s-a referit la chestiunile legate
de închisori, arestări, teroarea, sunt acolo şi cele privind biserica, minorităţile
naţionale, dar şi acestea scrise dintr-o anume tentă politică, pe care, cred, că a
trebuit s-o satisfacă autorii.
Sunt apoi o grămadă de lucruri de acestea de cancan, că jucau biliard, că
se plimbau prin parcul Herăstrău, că purtau pantofi cu toc, că nu ştiu ce. Dar
viaţa reală nu apare. Eu mi-am adus aici, dintr-o carte pe care am publicat-o, o
listă întreagă de oameni care au trăit şi au creat în această perioadă. Şi, haide să
spun aşa câteva nume ad-hoc: au fost Maria Tănase, Ioana Radu, Gică Petrescu.
A fost academicianul Moisil, matematician, academicianul Teodorescu, a fost
Caius Iacob, a fost Constantin C. Giurescu, a fost Gheorghe Platon, a fost
Aurică Simion, apoi au fost atâţia scriitori, atâţia artişti, atâţia oameni de mare
valoare, care nu sunt menţionaţi, iar unii dintre ei, cum ar fi să zicem Lăncrăjan,
menţionaţi ca un fel de colaboraţionişti, ca un fel de naţionalişti care au făcut
mult rău. Păi, dacă măcar unul dintre membrii acelei comisii ar fi citit Fiul secetei,
ISSN -1841-138X 135 © 2007 Ovidius University Press