„ovidius” constanţa - Biblioteca Universitatii "LUCIAN BLAGA" SIBIU

Mariana Cojoc / Analele Universităţii „OVIDIUS” / Vol. 4/ 2007
grup politic, banda celor 64, străin de interesele şi aspiraţiile poporului român”. Străin de
interesele şi aspiraţiile poporului român se putea scrie în anul 1950, în anul 1960, în
anul 1970, în anul 1980. Este limbajul istoriografiei de partid care continuă
netulburat în anul 2006. Nu? Fiind folosit de istorici de diferite vârste pentru a
condamna comunismul. Mi se pare extrem de straniu şi de îngrijorător.
Spunând aceste lucruri, poate vi s-au părut severe, pentru cei care aţi
apreciat textul, vreau să spun că textul, am mai spus-o, dar vreau să insist, are
pagini şi capitole foarte, foarte consistente. Cred că ne aflăm, de pildă, e o părere
personală, în faţa celei mai sistematice prezentări a represiunii, a geografiei
penitenciare de care dispunem în literatura de specialitate de până acum. Sunt
vreo 200 de pagini care, fără îndoială, vor fi citite şi citate multă vreme de acum
înainte, pentru că nu există o altă sinteză care să le înlocuiască. Deci, există un
travaliu extrem de serios, în multe pagini, dar, din păcate, acest raport final nu
este un volum coordonat, nu are o claritate conceptuală, nu înţelegem cine este
condamnat. Regimul comunist înseamnă şi universităţile? Aş deveni neliniştit,
pentru că mi-am dat diploma de licenţă înainte de 1989 şi mă pot afla în situaţia
ca mâine, studenţii mei sau colegii mei mai tineri care şi-au făcut studiile după
1989, să ceară, inclusiv în instanţă, pe baza declaraţiei preşedintelui României din
16 decembrie 2006, excluderea mea din Universitate ca neavând studii
superioare. Am diplome de studii obţinute într-un regim criminal şi ilegitim.
Sunt şi ele, dacă nu criminale, măcar ilegitime? Deci, sunt o seamă de nelinişti pe
care le putem avea atâta timp cât cele 660 de pagini au fost materia unei
condamnări publice a comunismului, ne vor spune poate cei care sunt membri ai
parlamentului dacă e un mesaj al Preşedintelui adresat Parlamentului, dacă e cu
adevărat un document oficial care face istorie în această ţară. Vă mulţumesc!
Prof.univ.dr. Marian Cojoc:
Mulţumesc domnului profesor Daniel Barbu şi, mărturisesc, mi-e foarte
greu să adaug ceva peste cele rostite de domnia. Însă, încheia domnia sa cu
formula „660 de pagini”... sunt 663, puţin a lipsit să nu ajungem la numărul
diabolic. Aş vrea să cred că demersul în cauză a avut un rost, nu pentru a fi,
credeţi-mă, într-o altă ipostază în raport cu ceea ce s-a spus până acum. Astfel
că, înainte de a da cuvântul invitaţilor noştri, mă gândesc că problema noastră
este, aşa cum a spus domnul Barbu, nu calificarea regimului ca atare ci, aşa cum
spuneam, analiza ştiinţifică, pas cu pas, a acestui impresionant volum
sistematizat sau nesistematizat aflat pe masa noastră. El trebuie gândit, judecat,
analizat la rece, aşa cum am fost învăţaţi noi, aflându-ne acum în pericolul la care
făcea referire domnul profesor Barbu de a ne contesta dumneavoastră diplomele
pentru că le-am luat, într-adevăr, înainte de 1989. Spunea cândva, nu foarte
demult, un reputat istoric francez: Istoria trebuie mereu rescrisă, ea se construieşte în
permanenţă şi în permanenţă se autodepăşeşte. Soarta sa este cea a tuturor ştiinţelor omului.
Nu cred, prin urmare că aceste cărţi de istorie, pe care le scriem, vor fi valabile timp de decenii
şi decenii. Nu există carte scrisă odată pentru totdeauna şi aceasta o ştim cu toţii!
ISSN -1841-138X 133 © 2007 Ovidius University Press