Geopolitică regională – Dobrogea de Sud în contextul anului 1913. Mărturii de epocă Analele Universităţii „OVIDIUS” / Vol. 4/ 2007 târziu, unul dintre apostolii şcolii româneşti, învăţător la Silistra în deceniul trei 166 . Şi tot el adaugă: „Acest crez al culturei româneşti, păzit cu sfinţenie de revizorii şcolari, de prefecţi şi de unii funcţionari, cultura românească începuse a se limpezi peste tot ţinutul Cadrilaterului. Un iureş cultural se dăduse; ochii tuturor conducătorilor de la guvern, aici era îndreptat. Priceperea şi civilizaţia română se afirmaseră, se întăreau din zi în zi; dar a trebuit să vină războiul european, marele războiu de întregire a neamului, care să închidă frumoasa carte de glorie ce începuseră românii să o scrie în Cadrilater pentru prestigiul României, în atenţiunea streinătăţii“ 167 . „Frumoasa carte de glorie ce începuseră românii să o scrie în Cadrilater” – avea să fie reluată, adăugându-i-se file bogate, naţional-culturale şi economice, după Primul Război Mondial 168 ; în cadrul statului naţional unitar român, judeţele sud-dobrogene Durostor şi Caliacra vor cunoaşte o promiţătoare dezvoltare 169 , autorităţile îngrijindu-se şi de întărirea securităţii graniţei 170 sale dobrogene într-o lume în care revizuirea fruntariilor 171 era, în deceniul patru, tot mai supusă agresivităţii revizioniste. Tragicul an 1940 172 avea, însă, să pună capăt unei evoluţii istorice fireşti, siluind şi istoria Dobrogei, împrejurările internaţionale forţând autorităţile noastre la cedarea judeţele Durostor şi Caliacra 173 , 166 S. Carp, op. cit., pp. 78-79. 167 Ibidem, p. 79. 168 Val. Ciorbea, Aspecte din evoluţia Dobrogei de Sud în cadrul Statului Român (1913- 1940), în St. Lascu, C. Vitanos (coord.), op. cit., pp. 363-375; St. Lascu, Din istoria Dobrogei de Sud în cadrul Românei întregite (1913-1940), în „Revista istorică”, Serie nouă, tom VI, nr. 11-12, 1995, pp. 957-975. 169 vezi cele trei volume ale revistei „Analele Dobrogei” pe anul 1938 (apărute în 1939), având subtitlurile Cadrilaterul. 1913-1938. Omagiu Majestăţii sale Carol II Regele României, respectiv Cadrilaterul. Publicaţie festivă. După un pătrar de secol: 1913-1938 de stăpânire civilizatoare românească. Sub patronajul Excelenţei Sale N. Otescu Rezident Regal al Ţinutului Mării /694 pp/. 170 I. Dobrogeanu, Statul nostru şi politica de întărire a românismului în Dobrogea de Sud, în „România de la Mare”, III, nr. 3-4, 1994, pp. 19-29. 171 vezi S. Mehedinţi, Graniţe „asanate” şi vindecate, în „Dobrogea de Sud”, I, nr. 1, februarie-martie 1937, pp. 3-14; C. Brătescu, Perspective de viitor, în „Gânduri de la Mare”, III, nr. 7-8, 1939, pp. 3-5. 172 vezi, mai nou, Gh. Zbuchea, Cadrilater 1940, în „Studii şi articole de istorie”, LXV, 2000, pp. 147-162. 173 Potrivit aprecierii inserate în a doua ediţie a unei valoroase şi reprezentative – altminteri – sinteze româneşti de istorie a Dobrogei (A. Rădulescu, I. Bitoleanu, Istoria Dobrogei, /Ed a 2-a rev./, Editura Ex Ponto, Constanţa, 1998 /536 pp./, p. 383), „Era, poate, mai bine ca această pagină („anexarea” şi evoluţia sudului Dobrogei în cadrul Statului Român – n.n.) să lipsească din istoria sa”. Este o apreciere cel puţin surprinzătoare – mai ales venind din partea unui cercetător recunoscut ca atare prin echilibru, probitate şi tenacitate în apărarea interesului naţional în spiritul adevărului istoric; eforturile Statului, sacrificiile şi drama românilor din cele două judeţe, idealismul şi buna credinţă a acestora în împlinirea unităţii naţionale – în contextul istoric dat –, contribuţia lor la modernizarea spaţiului ţării recuperat în 1913, într-un moment internaţional favorabil – nu merită, fireşte, acest blam şi, în fapt, ISSN -1841-138X 104 © 2007 Ovidius University Press
Stoica Lascu / Analele Universităţii „OVIDIUS” / Vol. 4/ 2007 concomitent cu efectuarea unui – măcar – benefic schimb de populaţie între România şi Bulgaria 174 . afront. Venite din parte confraţilor bulgari – şi ele reprezintă laitmotivul ideatiac al lor – sunt de înţeles; din partea unui reprezentant al istoriografiei române – şi încă dobrogean – nu; „era mai bine ca această pagină să lipsească din istoria scrierilor sale” – n-a fost să fie. Păcat. 174 În total, potrivit statisticilor, au părăsit cele două judeţe sud-dobrogene circa 100.000 de români (respectiv – 23.173 de familii, dintre care 18.760 deţineau gospodări în mediul rural), iar din judeţele Constanţa şi Tulcea au plecat circa 15.000 familii de bulgari, însumând 61.000 persoane – St. Lascu, op. cit., p. 974; potrivit aprecierilor istoricilor bulgari, cifra evacuaţilor din judeţele Constanţa şi Tulcea este de 68.000 persoane – xxx Кратка история на Добруджа..., pp. 228, 436. ISSN -1841-138X 105 © 2007 Ovidius University Press
Change language