„ovidius” constanţa - Biblioteca Universitatii "LUCIAN BLAGA" SIBIU

Stoica Lascu / Analele Universităţii „OVIDIUS” / Vol. 4/ 2007
culturii româneşti în noul pământ dobrogean” 157 ), din dorinţa de a vedea la faţa
locului stadiul integrării acestuia, la 28 şi 29 aprilie 1914 regele Carol I, regina
Elisabeta şi principii moştenitori au poposit la Turtucaia, fiind întâmpinaţi cu
tradiţionala pâine şi sare; preşedintele Comisiei Interimare spunea, între altele, cu
acest prilej, că „populaţia se simte foarte onorată şi foarte viu mişcată de cinstea
ce Maiestatea Voastră îşi face, când, venind pentru prima oară în Dobrogea
Nouă, calcă mai întâi în cel mai vechi oraş românesc din acest teritoriu. Oraşului
Turtucaia a gândit şi a simţit întotdeauna româneşte” 158 . La Silistra, „oraşul şi
portul presentau o frumoasă privelişte atât prin împodobirea lor cu steaguri,
covoare şi verdeaţă, cât şi prin animaţia de care era însufleţită întreaga populaţie
a oraşului, care venise cu mic cu mare în haine de sărbătoare ca să salute pe
suveranul care a realipit de patria – mamă cetatea lui Mircea-cel-Bătrân, după o
scurgere de peste 5 veacuri” 159 . Aici, Suveranul este întâmpinat la Catedrală de
către P.S.S. Episcopul Nifon al Dunării de Jos, care adresează cuvinte de adâncă
simţire patriotică înaltului oaspete, aflat „în vechea cetate a voevozilor
Munteniei”: „Scris a fost în cartea vieţei neamului nostru ca în anul 1913, prin
ajutorul lui Dumnezeu şi prin tactul şi înţelepciunea Maiestăţei Voastre, să se
îndeplinească o parte din idealul nostru (subl.n.). Bunul Dumnezeu fost sprijinitor
neamului românesc pentru că şi neamul nostru din moşi strămoşi a fost
credincios aşezămintelor Dumnezeeşti şi următor poruncilor lui.
Când a sunat trâmbiţa peste întinsele plaiuri ca şi peste mănoasele câmpii
ale blagoslovitei noastre patrii, fiii ţărei, în a căror vine curge sângele eroului de
la Războieni, a viteazului de la Călugăreni şi a dorobanţului de la Plevna, au
pornit numai în cântece şi jocuri, cu un avânt de nedescris şi trecând peste
bătrâna Dunăre, sub supravegherea directă a Maiestăţei Voastre, a făcut ca glasul
României să fie ascultat şi a întins şi fixat hotarele ţărei pentru liniştea noastră dapururea
spre sud.
Sărbătorim, Sire, astăzi trei date care coincid perfect şi vor rămâne
nepieritoare în istoria neamului nostru.
La 28 iunie 1913, viteaza noastră armată a intrat în Silistra 160 .
157
Petronius, Nemuritorii în Cadrilater, în „Viitorul”, VIII, nr. 2.261, 29 mai 1914, p. 1.
158
apud I.M. Cămărăşescu, op. cit., p. 7.
159
Ibidem, p. 8.
160
Coresp., Ştiri din Silistra românească. Noui amănunte asupra ocupaţiunei, în
„Universul”, XXXI, f.nr., 2 iulie 1913, p. 1: „Graţie amabilităţeĭ d-luĭ căpitan Rugină,
căpitanul portului nostru, şi a comandamentului militar, am obţinut permisiunea de a vizita
Silistra imediat după ocupaţiune, îmbarcându-mă pe remorcherul Mina Pasalaqua care
transporta 2 şlepuri cu trupe pentru Silistra.
Erĭ am vizitat iar Silistra, de unde am putut culege noĭ amănunte asupra ocupaţiuneĭ
acestuĭ oraş, şi care prin modul original cum s’a făcut merită să fie ştiute.
După intrarea trupelor (aparţinând regimentelor 5 Roşiori, respectiv 5 Ialomiţa –
n.n.), preotul Bădaşcă, parohul bisericii din Ostrov, căpătând permisunea comandantului
militar de a vizita Silistra, în frunte cu notabilităţile aceluĭ oraş, dnii subprefect Ionescu
Darzeŭ, P. Bănică primar, cu consiliul comunal, I. Teodorescu, Nicolescu Vladimir, V.
ISSN -1841-138X 101 © 2007 Ovidius University Press