„ovidius” constanţa - Biblioteca Universitatii "LUCIAN BLAGA" SIBIU

Geopolitică regională – Dobrogea de Sud în contextul anului 1913. Mărturii de epocă
Analele Universităţii „OVIDIUS” / Vol. 4/ 2007
CAROL I dedicată OSTAŞILOR ROMÂNI. Întocmită şi desemnată de Vasile T.
Niculescu profesor la Liceul Ploeşti 1913 154 .
Tot profesorului Gh.I. Popa-Lisseanu i se datoreşte şi apariţia, în 1914, a
unei alte lucrări privind istoria teritoriului reîntrupat la Statul Român, anume
Cetăţi şi oraşe greco-romane în Noul Teritoriu al Dobrogei; ca şi în cazul monografiei
din anul precedent, motivaţia educativ-instructivă a noii apariţii este explicitată
de către autor; el are imaginea unei „romanizări foarte puternice” a „provinciei
noastre de peste Dunăre”, fapt remarcabil şi demn de subliniat, căci ea este
„începută cu aproape două secole înainte de romanizarea Daciei”; sesizând
această specificitate, cu urmări benefice în naşterea neamului românesc pe o arie
întinsă, carpato-ponto-balcanică, perseverentul cercetător îşi exprimă speranţa
„că va sosi odată vremea când se va dovedi că muntoasa Dobroge a avut
aceeaşi importanţă în plămădirea de odinioară a statului nostru, pe care a avut-o
şi ţinutul de la cotul de sus al Dunării, regiunea Vidinului, pe are a avut-o chiar
munţii Carpaţi” 155 .
În semn de apreciere faţă de eforturile administraţiei şi ale instituţiilor
abilitate ale Statului – în special Şcoala 156 –, în strădaniile lor de organizare a
Noului Teritoriu (în mai 1914, membrii Academiei Române întreprind şi ei o
periegheză aici, eveniment receptat ca fiind „o intrare triumfală şi simbolică a
154 Harta este reprodusă pe coperta III a volumului St. Lascu, C. Vitanos (coord.), Valori ale
civilizaţiei româneşti..., precum şi pe coperţile II-III ale publicaţiei „România de la Mare”,
III, nr. 3-4, 1994. În momentul apariţiei sale, harta a fost intens solicitată pe piaţa
românească, circulând chiar şi exemplare contrafăcute; de aceea, autorul este nevoit să
tipărească o a II-a ediţie, tot în august 1913, „cu graniţa dinspre Bulgaria definitiv stabilită şi
absolut exactă”. Autorul specifică faptul că în noua ediţie fiecare exemplar poartă semnătura
sa „proprie, şi să nu se confunde cu altă hartă apărută zilele acestea, hartă care o imită pe a
mea şi a cărei graniţă este cu desăvârşire falsă, lăsând Bulgariei, zeci de comune şi sute de
kilometri, deşi după tratatul de pace sunt ale României” – avertizează Vasile T. Niculescu
(xxx Harta Cadrilaterului, în „Viitorul”, VI, nr. 1985, 19 august 1913, p. 2).
155 Gh. Popa-Lisseanu, Cetăţi şi oraşe greco-romane în Noul Teritoriu al Dobrogei. Cu o
hartă şi 22 ilustraţiuni, Institutul de Editură şi Arte Grafice „Flacăra”, Bucureşti, 1914, p. V.
156 În 1912 au funcţionat în cele două judeţe, aflate atunci în componenţa Statului Bulgar –
250 şcoli primare (cu 435 învăţători), 297 azile confesionale turceşti (cu 320 hogi şi
învăţători), 33 şcoli tătăreşti, 10 progimnasii (cu 50 profesori), 7 şcoli de menaj (cu 11
profesori), 2 licee (cu 20 profesori), 1 şcoală română (cu 6 institutori; la Turtucaia), 1 şcoală
lipovenească, 1 şcoală armenească, 9 grădiniţe (cu 9 „conducătoare”) – V. Stroescu, N.
Pantely Stanciu, Dobrogea Nouă. Pe căile străbunilor, vol. I, Tipografia „Comerciala”, Iv.
D. Smocof & Comp., Bazargic, 1924, pp. 82-83.
În august 1913 este numită o comisie a Ministerului Instrucţiunii pentru organizarea
învăţământului românesc în Noul Teritoriu, pornindu-se de la realitatea că „Succesul operei
noastre de românizare în Dobrogea atârnă fără îndoială în cea mai mare parte de organizarea
şcoalei şi de extensiunea învăţământului. În noul teritoriu rolul învăţătorilor va fi mai
covârşitor decât în orice altă regiune a ţării. Acţiunea lor e pentru noi toţi chezăşia de
apropiere a generaţiunilor tinere de cauza noastră naţională” – I.M. Cămărăşescu, op. cit., p.
52.
ISSN -1841-138X 100 © 2007 Ovidius University Press