CUPRINS

OBIECTUL ACłIUNII POLITICE
vizează, în mod simultan, gestiunea societăŃii existente şi transformarea sa
pentru a o adapta voinŃelor celor care o compun. Întreaga politică, susŃinea
Burdeau, gravitează în jurul a doi poli: lupta şi gestiunea, mişcarea şi ordinea.
La fel, W. W. Rostow considera politica drept activitate de exercitare
a puterii, având ca obiect oamenii, care aşteaptă de la guvernanŃi
rezolvarea a trei imperative: securitate, bunăstare şi creştere, ordine
constituŃională.
Delimitarea în această manieră a obiectului acŃiunii politice crează o
posibilă pârtie pentru a înfrumuseŃa societatea de consum, societatea
informatizată. Astfel o parte din autorii amintiŃi au dat o titulatură specială
pentru stadiul de dezvoltare a societăŃii ultimelor decenii: capitalism popular,
societatea consumului de masă, societatea revoluŃiei manageriale, societatea
postindustrială, era tehnetronică, civilizaŃie a loisir-ului, societate convergentă
celorlalte sisteme sociale, societatea prosperităŃii generale, societate
postideologică.
d) O altă concepŃie este cea conform căreia obiectul politicii l-ar
constitui viaŃa socială în ansamblu, organizarea socială a muncii sau a
sistemului social. A fost promovată de către D. Gusti, T. Parsons, D. Easton,
A. Touraine, R. K. Merton, G. Almond, R. G. Schwartzenberg etc. Aşa, de
pildă, D. Gusti susŃinea că substratul vieŃii sociale îl constituie categoriile
economice şi sufleteşti. Acest substrat se formează şi se menŃine graŃie
funcŃiei organizatorice a instituŃiilor politico - juridice. "ViaŃa socială constă din
multiple şi variate stări care se interferează, se încrucişează, se ciocnesc între
ele; viaŃa politică are tocmai menirea de a dirigui aceste stări sub formă de
curente, temperându-le, ori activându-le" 6 .
În gândirea politică americană, începând cu Talcott Parsons, au fost
introduse o serie de noŃiuni cum sunt cele de sistem politic, rol, status,
structură politică, cultură politică, societate consensuală sau integrată,
devianŃă etc. În această lumină, politica apare ca un subsistem al societăŃii ce
îşi absoarbe toate resursele din mediul macrosocial pe care, la rândul ei, îl va
regla în direcŃia realizării consensului, a integrării, a prevenirii sau
înlăturării factorilor de devianŃă socială (T. Parsons) sau subsistemul
politic este cel care distribuie în mod autoritar valorile în societate (D. Easton).
Subsistemul politic îşi achiziŃionează un larg repertoriu de mecanisme prin
care îşi va regla propria comportare şi propria structură internă, astfel încât să
dea răspunsuri corespunzătoare cerinŃelor mediului intra şi extrasocietal
care, luate împreună, formează mediul total al sistemului politic (The total
environment of political system). Deci, obiectul acŃiunii politice capătă o
accepŃiune foarte largă: mediul total al sistemului politic (ecological system,
biological system, personality systems, social systems, international political
systems, international ecological systems, international social systems etc).
În acelaşi spirit, J. Meynaud era convins că politica este cea care asigură
funcŃionarea societăŃii globale prin gestionarea afacerilor publice.
6 D. Gusti, "Opere", vol.4, E.A., Bucureşti, 1970, p.81.
105