CUPRINS

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
sociologică - aceea a distincŃiei principiale dintre guvernanŃi şi guvernaŃi,
dintre conducători şi conduşi.
b) În preajma marilor conflagraŃii mondiale din secolul XX s-a
conturat, în strânsă legătură cu Ńelurile războaielor, optica geopolitică
asupra acŃiunii politice. Dacă la Rudolf Kjellén obiect al politicii este (după
cum reiese din lucrarea sa intitulată "Probleme ştiinŃifice ale războiului
mondial") Ńara cu geografia ei, gospodăria Ńării, neamul, societatea şi
guvernământul, la şeful geopoliticii germane Karl Haushoffer, obiectul politicii
l-ar constitui geografia planetei, geografia în mişcare a statelor, modelarea
geografiei conform instinctului de expansiune şi voinŃei de creştere, de
afirmare a statului. O astfel de optică a reprezentat o variantă a înstrăinării
politicii în raport cu vocaŃia umanistă a rolului ei social. Pe un atare temei, o
castă oligarhică guvernantă a elaborat şi propagat în mod unilateral,
dictatorial o concepŃie a legitimităŃii în numele căreia s-a dat curs celor mai
teribile acte antiumane din întreaga istorie. De aceea, atari devianŃe
ideologice au fost pentru totdeauna compromise... şi, totuşi, continuă să aibe
reprezentanŃi printre promotorii politicii imperialiste, printre ideologii
mondialismului de orientare hegemonistă.
c) În cele mai multe teorii politice ale secolului XX, de cea mai mare
răspândire s-au bucurat concepŃiile conform cărora obiectul politicii l-ar
constitui oamenii, binele colectivităŃilor politice, comunităŃile umane,
exercitarea şi repartiŃia puterii între grupurile din care sunt constituite
comunităŃile, conduitele altora. Şirul celor ce promovează sau au promovat
astfel de concepŃii despre obiectul politicii poate să înceapă cu inspiratorul lor,
care a fost Max Weber, şi poate continua cu numeroşi politologi precum G.
Catlin, Ch. Merriam, R. Aron, G. Burdeau, W. Robson, Ch. Eisenmann, B. de
Jouvenel, H. Lasswell, J. Freund, C. J. Friederich, Erick Weil, M. Duverger, G.
Vedel, R. Dahl, J. W. Lapierre, A. Toffler etc.
Max Weber considera drept obiect al politicului puterea sau repartiŃia
puterii fie între state, fie între diverse grupuri din interiorul aceluiaşi stat 3 .
Această concepŃie s-a răsfrânt asupra întregii politici contemporane.
Raymond Aron considera că obiect al politicii pot fi societăŃile,
grupurile, puterea, ierarhiile de comandă 4 . AlŃi politologi considerau că obiecte
ale politicii pot fi: orice fel de comunitate umană, chiar societăŃi de animale (G.
Catlin, M. Duverger etc.), conduitele altora (R. Dahl, C. J. Friederich, Ch.
Eisenmann, Erick Weil etc.), punerea oamenilor în mişcare de către alŃii (B.
de Jouvenel), de a veghea asupra binelui comun al comunităŃii politice prin
dominarea oamenilor (J. Freund).
G. Burdeau considera că obiectul privilegiat al politicii l-ar constitui
cucerirea şi exercitarea puterii, dar întreg socialul în mod virtual se situează în
câmpul politicii - fapt determinat în epoca noastră de procesul politizării
universale 5 . În magistrala sa operă, G. Burdeau relevă ideea că politica
3 M. Weber, "Le savant et le politique", Paris, 1959, prg.83.
4 In "La science politique contemporaine", Paris, 1950, p. 52-69.
5 G. Burdeau, "Méthode de la science politique", Dalloz, 1959, prg.83.
104