CUPRINS

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
procurarea şi utilizarea resurselor politice, a instrumentelor politice prin
intermediul agenŃilor specifici. Posesiunea bogăŃiei şi a unei culturi politice
solide este cheia cu care ea îşi deschide poarta pe care are acces la putere,
la dreptul de a decide în numele naŃiunii, de a le folosi în numele voinŃei
populare, de a le utiliza în procesul de dominare politică.
În regimurile dictatoriale, în cele de tip fascist sau de dictatură a
proletariatului, cei guvernaŃi au fost expropriaŃi de principalele
instrumente politice. În acest fel întreaga societate a fost obligată să se
încoloneze şi să urmeze voinŃa, deciziile, după caz, fie ale monarhului, fie ale
dictatorului, fie ale unei clici de "tehnicieni" din fruntea statului fascist sau a
partidului unic. In regimurile politice cu o concentrare a mijloacelor politice în
mâini puŃine întâlnim cea mai inegalitară dispersie a instrumentelor politice,
cele mai grave privaŃiuni privind exercitarea drepturilor politice, subiective şi
accesul la folosirea resurselor politice în vederea emancipării personalităŃii
umane, a respectării drepturilor omului.
În cadrul regimurilor pluraliste, mulŃimile, guvernaŃii au un acces la
procurarea şi folosirea a numeroase instrumente politice, la valorificarea unor
resurse politice în scopul realizării propriei lor voinŃe. Dar, în esenŃă, dispersia
mijloacelor politice în societate îşi păstrează caracterul de clasă. Posesorii
bogăŃiei stăpânesc şi mijloacele politice principale - acestea constituind cheia
puterii lor, iar atunci când îşi văd ameninŃate poziŃiile în sistemul social, când
lupta opoziŃiei se dă pentru schimbări radicale, ei vor folosi întreaga putere
pentru a asigura conservarea avantajelor acumulate. Deci, tendiŃa de
realizare a unei distribuŃii mai egalitare a mijloacelor politice pe diferite clase,
colectivităŃi, macrogrupuri sociale va fi acceptată de clasa politică atâta timp
cât interesele conservării sistemului nu sunt puse în joc şi periclitate.
Pluralitatea centrelor de decizie, organizarea poliarhică a societăŃii capitaliste,
ca mecanisme ale democraŃiei, constituie importante mijloace de dominare a
mulŃimilor în toate Ńările avansate pe planul instituŃionalizării politice.
5. Conceptul de tactică în contextul integrării mijloacelor politice
în acŃiune
a) Conceptul de tactică. Clausewitz conferea noŃiunii de tactică
semnificaŃia de ştiinŃă a folosirii forŃelor armate în luptă. Această definiŃie a
fost preluată, în spiritul ei, de către toŃi acei politologi care au considerat
politica o luptă între tabere adverse cu scopul de a cuceri, exercita şi păstra
puterea.
În prezentul demers teoretic nu este negat aspectul polemologic al
practicii politice, dar politica nu poate fi identificată, fără a cădea în erori, cu
lupta armată şi nici cu oricare altă luptă. Pentru strategia şi tactica
învingătorilor, a politicii fără opoziŃie nu mai este valabilă accepŃiunea dată de
Clausewitz noŃiunii.
Tactica este latura tehnică a realizării strategiilor politice şi constă
în aptitudinea (ştiinŃa şi arta), în capacitatea agentului politic de a-şi procura şi
100