CUPRINS

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
Pentru organele centrale şi locale de decizie, pentru şeful statului,
pentru miniştri, parlamentari, directorii marilor societăŃi şi regii autonome etc.
condiŃia esenŃială pentru a conduce eficient şi operativ sectoarele acoperite
de competenŃa lor o constituie cunoaşterea temeinică a situaŃiei concrete, a
realităŃii. Ori, instrumentul cel mai adecvat pentru realizarea acestui scop îl
constituie datele statistice, informaŃiile de sinteză. Deciziile ce urmează a fi
luate vor îmbrăca şi ele o expresie statistică.
Aşadar, statisticile sunt sisteme de informaŃii calitative şi
cantitative sintetice, imperios necesare pentru elaborarea şi realizarea
programelor politice. Francis Bacon, pe bună dreptate, considera că ştiinŃa,
cunoaşterea în genere, augmentează puterea omului şi a societăŃii în
raporturile lor cu natura. Faptul acesta este perfect valabil şi în reglarea
politică a societăŃii. Adâncirea cunoaşterii, informaŃia în general, sporesc forŃa
de influenŃare a politicii, dezvoltă capacitatea agenŃilor politici de a-şi atinge
scopurile, de a-i determina pe alŃii să acŃioneze într-un anumit fel sau să
accepte anumite decizii. Cunoaşterea serveşte multiplicării puterii
guvernanŃilor în mult mai mare măsură decât bogăŃia (banii) sau forŃa armelor.
h) Un instrument contestat, deşi real, al marilor acŃiuni politice
contemporane îl constituie ideologiile politico - juridice. Acestea au apărut
odată cu practicile politice, cu desprinderea muncii intelectuale de munca
fizică, a guvernanŃilor de guvernaŃi, cunoscând în evoluŃia lor istorică perioade
de declin sau perioade de maximă proliferare - aşa cum este şi cea
contemporană. Dintotdeauna conflictele, luptele politice interne şi externe au
avut şi vor avea o reflectare activă, participativă în plan ideologic, la nivelul
conştiinŃei sociale. Fiecare tabără aflată în conflict doreşte să-şi procure un
suport uman cât mai larg, să-şi extindă sfera de influenŃă asupra societăŃii
civile - fapt care se realizează prin intermediul unor activităŃi specifice:
educaŃie politică - civică, propagandă, luptă ideologică.
Există diferite poziŃii particulare cu privire la conŃinutul conceptului
de ideologie. Lapierre, de pildă, considera că ideologiile sunt combinaŃii
sincretice de idei. Duverger susŃinea că toate ideologiile definesc sisteme de
valori, chiar şi cele care se vor a fi obiective. Ideologiile vor tinde astfel să
întărească conflictele sau să le atenueze 5 . G. Burdeau considera ideologiile
ca fiind adevărate forŃe politice constând în credinŃe politizate, în viziuni
globale sistematizate asupra evoluŃiei sociale, sunt depravările contemporane
ale credinŃelor. Ideologiile sunt susŃinute de convingeri profunde şi au un
caracter supraindividual, servind scopurilor de justificare a puterii şi
constituind o importantă armă a luptei. Prin intermediul ideologiei, cetăŃeanul
încearcă să-şi explice poziŃia sa în societate, perspectivele vieŃii sale în cadrul
grupurilor sociale din care el face parte 6 . Ideologiile au următoarele trăsături:
1. Sunt unificatoare - un criteriu unic prezidează întreaga explicaŃie, întregul
lor conŃinut. Gândirea şi opinia personală au un rol minimal sau trebuie
excluse pentru a putea fi acceptate. 2. Ideologiile oferă soluŃii de alternativă
5 M. Duverger, "Introduction à la politique", Gallimard, Paris, 1964, p.142.
6 G. Burdeau, "Traité de science politique", tome III, Paris, 1968, p.135.
94