CUPRINS

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
funcŃionalitatea, adaptabilitatea în raport cu variabilitatea condiŃiilor
situaŃionale, astfel încât ele vor deveni instrumente fertile ale acŃiunii lor
politice, ale realizării propriilor programe.
Atât cultura luată în ansamblu, cât mai ales cultura politică, constituie
însemnate resurse ale acŃiunii politice. În experienŃa istorică a colectivităŃilor
umane, a agenŃilor practicii politice se statornicesc treptat modele de cultură
politică, acestea putând fi transformate în instrumente ale acŃiunii politice. Ele
fac posibilă socializarea politică, atragerea unui număr cât mai mare de
aderenŃi, alegători şi simpatizanŃi, întărirea coeziunii sociale în jurul unor valori
dominante, crearea de energii spirituale la nivelul colectivităŃilor în sensul
realizării programelor politice.
f) Mijloacele de informare - dezinformare a mulŃimilor constituie
un important element al culturii şi, mai cu seamă, în societăŃile contemporane,
un vital instrument al politicii (faptul este convingător demonstrat de utilizarea
lor în declanşarea şi extinderea revoluŃiei din decembrie 1989 din România -
eveniment care a evidenŃiat limite de neimaginat altădată ale manipulării
mulŃimilor). PerfecŃionarea sistemelor de informare şi de învăŃământ a
constituit unul dintre mijloacele ascensiunii politice a burgheziei în Europa
Occidentală. RevoluŃiile sociale, războaiele, necesitatea conducerii politice,
luptele ideologice contemporane au provocat mutaŃii calitative în dezvoltarea
mijloacelor informaŃionale aşa încât astăzi naŃiunile au devenit adevărate
"amfiteatre" în care au acces toŃi cetăŃenii pentru a audia cuvântările
conducătorului statului, discursurile liderilor politici, mari dezbateri de idei la
care participă reprezentanŃi ai elitei politice, politologi, reprezentanŃi ai opiniei
etc., creându-se astfel premise pentru adâncirea democraŃiei directe.
Dar, după cum observă Roger - Gérard Schwartzenberg, stăpânii
sistemului de informare a opiniei publice, oamenii puterii au deturnat în
favoarea intereselor şi aspiraŃiilor lor utilizarea mijloacelor de informare în
masă transformând statul în realizator de spectacol iar politica în regie. În
special prin intermediul televiziunii conducătorii îşi vor etala calităŃile, vor poza
în vedete cu scopul de a cuceri conştiinŃele cetăŃenilor, de a trezi un respect,
de a crea o "distanŃă" între conducători şi conduşi, de a-şi impune dominaŃia
etc. Se produce astfel, cu ajutorul acestor mijloace moderne, un fenomen de
personalizare a puterii cu o amploare nemaiîntâlnită...."Statul însuşi care se
transformă în întreprindere de spectacol, în "stat spectacol", şi aceasta într-un
mod sistematic şi organizat. Pentru a amuza şi înşela mai bine publicul format
din cetăŃeni. Pentru a se distra mai bine şi a crea diversiune. Pentru a
transforma sfera politică în scenă ludică, în teatru al iluziei" 4 . Astfel practica
politică din zilele noastre a progresat mult în arta de a minŃi datorită nu numai
mijloacelor tehnice perfecŃionate, ci şi a formării unor specialişti competenŃi în
publicitate, în arta manipulării, în managementul campaniilor electorale, în
meşteşugul de a fabrica "imagini" şi de a-i face pe cetăŃeni să creadă în
valoarea unor astfel de imagini. Într-un fel s-a produs un transfer al artei de a
face spectacol (de teatru, muzical etc.), de a organiza şi a face publicitate
4 R. G. Schwartzenberg, "Statul spectacol", Scripta, Bucureşti, 1995, p.7
92