CUPRINS

RESURSELE ŞI INSTRUMENTELE ACłIUNII POLITICE
sociale), voliŃionale (rezistenŃa la eforturile necesare pentru a putea fi
realizate obiectivele din program) şi atitudinale - adică poziŃiile concrete luate
de agenŃii politici faŃă de diferitele evenimente politice exteriorizate prin
enunŃurile de valoare şi constatative ce le preced acŃiunea.
Cultura politică a luat fiinŃă odată cu clasele sociale şi cu instituŃiile lor
politice, caracterizându-se prin faptul că poate fi transmisă de la o generaŃie la
alta şi învăŃată - ceea ce va produce socializarea politică. În funcŃie de
dezvoltarea sistemelor sociale, de succesiunea civilizaŃiilor, cultura politică a
societăŃii şi-a îmbogăŃit complexitatea, diversitatea structurală. Atât cultura
politică extrinsecă, cât şi cea intrinsecă sunt transmisibile - fie în plan
sincronic - concetăŃenilor, fie în plan diacronic - generaŃiilor succesive.
Cultura politică poate fi transmisă prin intermediul diferitelor instrumente de
comunicare: presă, radio, televiziune, edituri, învăŃământ politic etc. care, întrun
astfel de rol se politizează, devenind ele însele elemente ale culturii
politice. Cultura politică extrinsecă este transmisibilă în mod direct, constituind
condiŃia şi mijlocul de propagare a culturii intrinseci. Prin urmare, cultura
politică a cetăŃeanului este dobândită, învăŃată, este rezultatul socializării
politice. Un astfel de proces educaŃional presupune comunicare socială,
transmiterea spontană şi instituŃionalizată a elementelor culturii politice de
către generaŃiile anterioare, de către instituŃiile politice şi cele educative către
tânăra generaŃie. Treptat, copiii îşi vor extinde experienŃa politică, volumul de
informaŃie, de cunoştinŃe, priceperi şi abilităŃi în planul conduitei lor politice,
vor adera la anumite valori şi orientări ideologice - filozofice, îşi vor forma
sentimente şi atitudini faŃă de sistemul politic. Treptat, gradual, în ontogeneză
copilul îşi formează Eul politic care, pe lângă conştiinŃa capacităŃii de a
acŃiona politic în calitate de cetăŃean simplu sau în calitate de participant la
Putere, include întregul set de componente culturale care-i va modela
conduita politică: intrinseci şi extrinseci; subiective şi obiective; cognitive,
afective, volitive, atitudinale, axiologice şi spirituale. Individul va putea pune în
practică o cultură politică de supunere sau una de participare, o cultură
politică obedientă, de ascultare, tradiŃionalistă sau una activă, creativă, critică
- expresie a capacităŃii sale raŃionale.
Aspectele intrinsec şi cel extrinsec ale culturii politice sunt sintetizate
de noŃiunea de model cultural care desemnează structura, invarianŃii
răspunsurilor, reacŃiilor, conduitei politice ale agenŃilor în situaŃiile şi
conjuncturile politice. Structura culturii politice a unei colectivităŃi, a unui agent
politic este alcătuită din totalitatea modelelor culturale pe care le-a achiziŃionat
în experienŃa lor istorică şi care pot fi actualizate, puse în valoare în diferite
situaŃii, în relaŃiile politice pe care le întreprinde.
În perioadele de ascensiune a forŃelor politice, modelele lor de cultură
politică sunt dependente de situaŃia socială în care acŃionează, astfel încât nu
vor putea fi folosite cu cea mai mare elasticitate şi eficienŃă în luptele politice.
Acest fapt este condiŃionat şi de coexistenŃa lor cu o serie de elemente
culturale care încă nu au un sens politic pentru segmentul din societatea civilă
reprezentat de agentul politic respectiv. Dar, atunci când forŃele politice vor
ajunge la maturitate, modelele culturale se autonomizează, îşi sporesc
91