CUPRINS

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
programele agenŃilor politici. Cele mai importante instrumente politice sunt
puterea de stat, sistemul dreptului, dreptul de iniŃiativă legislativă şi de decizie
la scară naŃional - statală, mijloacele de informare a maselor, alianŃele
politice, aparatul de represiune, tehnicile de încadrare, propaganda,
platformele politice etc.
Luate împreună, resursele şi instrumentele politice alcătuiesc
mijloacele de organizare, conducere şi reglare politică a societăŃii
globale sau a unor elemente ale acesteia luate în parte. Trebuie remarcat
faptul că nu există o demarcaŃie rigidă între resursele şi instrumentele politice.
Resursele politice sunt virtuale instrumente politice. La rândul lor,
instrumentele politice pot servi la mobilizarea şi valorificarea în acŃiune a
resurselor politice. În anumite faze ale dinamicii acŃiunii politice globale
aceleaşi mijloace politice pot avea în mod simultan rol de instrumente şi de
resurse politice.
Un astfel de punct de vedere coincide în mare parte cu ceea ce Alvin
Toffler înŃelege prin putere - "puterea implică folosirea violenŃei, averii şi
cunoaşterii (în sensul cel mai larg) pentru a face oamenii să acŃioneze întrun
sens dat" 2 . Dar utilizarea forŃei brute constă în absoluta ei inflexibilitate,
este puterea de calitate inferioară. BogăŃia constituie un instrument mult mai
bun al puterii, mult mai versatil; ea poate oferi nu numai ameniŃări cu
pedepse, ci şi recompense gradate fin. Este, deci, mai flexibilă decât forŃa.
Dar puterea de cea mai înaltă calitate provine din aplicarea cunoaşterii.
Cunoaşterea poate servi ca multiplicator al bogăŃiei şi forŃei, conferă capacităŃi
sporite unui agent politic de a-şi atinge scopurile, de a-i determina pe alŃii să
facă ceea ce vrea el. Utilizarea informaŃiei implică un spor de eficienŃă;
cunoaşterea poate convinge, poate crea alianŃe, poate transforma inamicul în
aliat, poate preveni războaie. Dar, utilizarea acestor trei mijloace de către
guvernanŃi presupune o combinare inteligentă a lor, implică multă experienŃă,
dibăcie, iscusinŃă, artă.
2. Caracterul istoric şi partizan al mijloacelor politice
Mijloacele acŃiunii politice au un caracter istoric, de clasă şi de partid.
Ele au apărut odată cu stratificarea societăŃii în clase, cu statul, cu separarea
societăŃi politice de societatea civilă, unele au dispărut pe parcursul
succesiunii sistemelor sociale, culturilor şi civilizaŃiilor, altele s-au conservat
până astăzi integrându-se în sisteme politice succesive şi, totodată, au apărut
mijloace politice noi în fiecare etapă istorică, sistem sau regim politic. Oricare
agent politic, pentru a-şi atinge scopurile, a încercat să le combine cât mai
adecvat situaŃiilor din macrosistemul social, dând dovadă de originalitate,
putere de inovaŃie în arta conducerii, spirit de iniŃiativă,inteligenŃă creatoare.
În cadrul statului sclavagist un instrument esenŃial al politicii l-a
constituit dreptul de viaŃă şi de moarte al clasei guvernante asupra sclavilor.
2 A. Toffler, "Powershift Puterea în mişcare", Antet, 1995, p. 22
86