CUPRINS

POLITOLOGIA ŞI OBIECTUL EI DE STUDIU
− probleme ale dezvoltării şi progresului politic, etc.
Desigur, sfera de preocupări şi de soluŃii ale politologiei a fost
dependentă de epocă, de aria culturală de provenienŃă a autorului, de
personalitatea acestuia. Astfel, în 1957, autorii Reinhard Bendix şi Seymour
Martin Lipset abordau în opera lor probleme precum:
− birocraŃia şi administraŃia publică;
− studii comparative de structuri politice şi sociale;
− sisteme politice naŃionale;
− puterea legislativă;
− planificarea;
− elitele politice şi probleme de leadership;
− partidele politice;
− grupurile de presiune;
− factori psihologici şi apartenenŃe politice;
− opinia publică, propaganda şi rolul mijloacelor de
comunicare în masă;
− politica regimurilor din Ńările subdezvoltate;
− modele de politică regională;
− stratificarea socială şi aderenŃa politică;
− campanii electorale şi comportamentul electoral.
În 1994, Dominique Colas încorpora în discursul său o tematică nu
foarte diferită: partidele politice, alegerile, luarea deciziilor politice, elitele
politice (clasa politică), funcŃionarea administraŃiei, statul ca instituŃie
fundamentală a puterii, politicile publice la nivel naŃional (asigurări sociale,
învăŃământ, sănătate, cultură), politicile publice la nivel internaŃional,
comportamentul politic, relaŃiile politice internaŃionale.
Având astfel de preocupări, politologii şi-au propus nu numai să
cunoască, să explice domeniul politic al vieŃii sociale, ci să desluşească
mecanismele care produc polarizarea maselor, tendinŃele dezvoltării politice,
să prevadă pentru a putea descoperi soluŃii potrivite la marile probleme pe
care le ridică economia, educaŃia, cultura, asistenŃa socială, armata, etc.
existente într-o societate. În acest fel, politologia, având funcŃii cognitiv –
teoretice, explicative, prospective, valorizatoare, vine să servească
terapeutica socială, să propună soluŃii şi să orienteze evoluŃia vieŃii politice,
perfecŃionarea activităŃii de stat, raŃionalizarea birocraŃiei, sporirea eficienŃei
practicii politice, adaptarea funcŃionării sistemului politic la cerinŃele omului,
armonizarea societăŃii politice cu interesele societăŃii civile, funcŃionarea
corectă a democraŃiei, mai buna deservire a cetăŃeanului.
În prezent, dată fiind creşterea rolului politicului în societate,
diversificarea interdependenŃelor dintre practica politică şi celelalte
componente ale sistemului social pe care aceasta le direcŃionează şi le
reglează, pornind şi de la constatarea că toate societăŃile contemporane care
au eliminat amatorismul din sfera luării deciziilor politice şi au promovat o
nouă clasă politică alcătuită din oameni competenŃi, din profesionişti ai
politicii, au obŃinut mari performanŃe economico – sociale, în conducerea şi
13