CUPRINS

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
voinŃe politică, socială, naŃională, locul acestora în subiectivitatea şi-n
acŃiunea agenŃilor politici (poate şi din repulsie pentru concepŃiile voluntariste
sau pentru trecutul ideologic al conceptului). Dar voinŃa politică, voinŃa
poporului, voinŃa mulŃimilor, voinŃa electoratului, voinŃa naŃională, voinŃa unui
agent politic oarecare sunt realităŃi subiective şi noŃiuni vehiculate nu numai în
ideologiile contemporane, ci şi în programele forŃelor politice.
NoŃiunea de voinŃă politică nu trebuie abordată ca realitate izolată
de celelalte elemente ale subiectivităŃii politice, de celelalte componente ale
acŃiunii politice. O astfel de optică ar degenera în voluntarism şi subiectivism.
ConcepŃiile voluntariste consideră voinŃa individuală sau socială drept causa
movens, factorul determinant al acŃiunii, negând sau desconsiderând rolul
legilor obiective. De pe o astfel de poziŃie poate fi justificat anarhismul în viaŃa
politică sau poate fi supraestimat rolul liderilor politici. De aceea, voluntarismul
s-a împletit cu teze elitiste, cu nesocotirea rolului mulŃimilor în istorie.
În sociologia românească dintre cele două războaie mondiale D.
Gusti şi P. Andrei au elaborat investigaŃii ample ale conceptului de voinŃă
socială, rolului şi dinamicii acesteia. D. Gusti considera, de pildă, că "naŃiunea
este o creaŃie sintetică voluntară, o unitate socială, care reprezintă un sistem
voluntar, cu o motivare cosmică, biologică şi psiho-istorică, cu voinŃa socială
drept causa movens a procesului de naŃionalizare şi cu manifestările
creatoare, pe tărâmul sufletesc, economic, juridic şi politic al vieŃii naŃionale
care formează cultura naŃională" 15 .NaŃiunea este, deci, ceea ce voieşte ea a
fi. La fel, P. Andrei a ajuns la concluzia că esenŃa vieŃii sociale este voinŃa 16 .
ConcepŃiile voluntariste au fost integrate frecvent în practica politică a
extremelor (din dreapta şi din stânga eşichierului politic). Poate fi făcută
generalizarea, fără un risc prea mare, că extremismul în politică are o natură
voluntaristă, subiectivizantă. Totodată, este firesc ca forŃelor politice
maturizate, realiste să le fie străine astfel de atitudini.
NoŃiunea de voinŃă este inerentă caracterizării democraŃiei, naŃiunii,
claselor sociale şi forŃelor politice. Este arhicunoscută definiŃia dreptului prin
raportarea acestuia la voinŃa clasei dominante. Ca urmare, noŃiunea de voinŃă
politică trebuie introdusă în sistemul de noŃiuni ale ştiinŃei politice.
VoinŃa politică se află în relaŃii directe cu atitudinile agenŃilor politici.
Nu este posibilă funcŃionarea uneia fără cealaltă. VoinŃa politică este o
formaŃiune complexă ce mijloceşte traducerea atitudinilor agenŃilor politici în
acŃiuni concrete şi în serii de acŃiuni. VoinŃa politică este capacitatea de
efort, de organizare şi autoreglare a practicii agentului în vederea realizării
programelor şi strategiilor politice, a depăşirii obstacolelor ce încearcă a-l
abate din drum.
VoinŃa politică nu este "oarbă", ci este orientată ideologic de
programele, strategiile, idealurile şi valorile politice, de conştiinŃa de sine a
agentului. Intotdeauna voinŃa politică are un sens, o oarecare orientare
raŃională. Capacitatea de efort voluntar este direct proporŃională cu coeziunea
15 D. Gusti, "Sociologia naŃiunii", în "Opere", vol, IV, Bucureşti, 1970, p.21.
16 P. Andrei, "Sociologie generală", Bucureşti, 1970, p.313.
82