CUPRINS

AGENłII ACłIUNII POLITICE
acŃiunii, diferite de la Ńară la Ńară, de la o etapă la alta. EficienŃa acŃiunii unui
agent politic, prin urmare, va depinde de modul cum el va pune în aplicare
raporturile organice dintre general, particular şi individual, dintre naŃional şi
universal, dintre logic şi istoric.
Pe măsura maturizării agenŃilor politici, a lansării lor mai ample în
istorie li se va întări stabilitatea, consecvenŃa, coerenŃa în manifestarea
atitudinilor - aspecte condiŃionate de împletirea organică a segmentului
direcŃional cu cel dinamogen. Marea diversitate de acŃiuni politice concrete
dobândeşte o coerenŃă şi se structurează, pe firul timpului, în serii de acŃiuni
datorită stabilizării şi creşterii eficienŃei atitudinilor politice. Intr-un astfel de
stadiu, comportamentul politic nu poate avea un caracter preponderent
spontan, neorganizat, ci unul selectiv, coerent, organizat şi puternic
direcŃionat, nu va fi dictat de situaŃia praxiologică, ci se va impune acesteia,
dominând-o.
Atitudinile politice ale agenŃilor sunt adevărate puteri generatoare de
acŃiuni istorice. Atitudinile forŃelor politice democratice, progresiste, ale căror
acŃiuni au o întemeiere în reflectarea corectă, aprofundată a situaŃiei şi
obiectului acŃiunii, au un rol propulsor, accelerator predispunând la reuşită. Pe
când atitudinile forŃelor politice neadaptate situaŃiilor şi timpului istoric,
orientate de ideologii neştiinŃifice, pseudoumaniste, se vor dezagrega treptat
sub acŃiunea condiŃional - cauzală a factorilor situaŃionali. In acest caz,
atitudinile lor politice vor juca un rol esenŃial în acŃiune. Am putea desemna
procesul de dezagregare treptată a atitudinilor politice ale unui agent cu
termenul de stress 14 . În acest caz, atitudinile politice joacă un rol inerŃial în
acŃiune, indiferent de gradul de încordare, de mobilizare subiectivă şi
acŃională. Cu toate energiile pe care le risipeşte în jocul politic, în mod paşnic
sau violent, agentul politic nu mai reuşeşte să dea soluŃii practice, viabile
problemelor puse de dinamica vieŃii economice şi sociale, va ajunge în
postura să fie dominat şi depăşit de situaŃia de acŃiune "sunându-i astfel
ceasul".
Pentru a rezista condiŃiilor de stress, fiindu-le ameninŃată existenŃa,
forŃele politice aruncă în luptă toate energiile de care dispun, toate
instrumentele politice pe care le posedă, provocând, după caz, conflicte
politice, contrarevoluŃii, lovituri de stat, presiuni sângeroase etc. Dar, cu toate
acestea, sensul evoluŃiei istorice fireşti se afirmă ireversibil.
Atitudinile politice, ca formaŃiuni subiective complexe, puternic
orientate ideologic, nu pot asigura autoreglarea activităŃii agenŃilor politici fără
aportul voinŃei politice.
b) VoinŃa politică. În ultimele decenii, cercetările sociologice şi
politologice s-au oprit puŃin ori deloc pentru a studia conŃinutul noŃiunilor de
14 Termenul de stress a fost introdus în ştiinŃa politică, fiind preluat din psihologie, de către
D. Easton (a se vedea "Varieties of Political Theory", Prentice - Hall, 1966, p.143 - 154).
Toate sistemele politice, considera Easton, pot să ajungă la o confruntare cu condiŃiile de
stress şi atunci se pune problema rezistenŃei, supravieŃuirii lor. Stress-ul se naşte din
raportul sistemului politic cu mediul său, din incapacitatea sistemului de a răspunde la
cerinŃe sau poate fi provocat de pierderile la nivelul suportului său.
81