CUPRINS

AGENłII ACłIUNII POLITICE
respectiv nu izvorăşte din mersul de ansamblu al istoriei şi dacă nu concordă
armonic cu celelalte idealuri sociale: etic, filosofic, economic etc.
e) Strategiile şi programele politice reliefează valorile politice,
traduc într-un limbaj al practicii idealurile politice, orientând în modul cel mai
clar şi direct activitatea pe termen lung a agenŃilor politici.
Termenul de strategie a fost şi este folosit frecvent de către militari,
desemnând arta şi ştiinŃa de a folosi lupta în funcŃie de scopul războiului. In
politică, noŃiunea de strategie a dobândit o accepŃiune mai largă, desemnând
marile direcŃii ale acŃiunii politice în aşa fel încât să nu fie exclusă posibilitatea
recurgerii la forŃa armată. Strategiile politice exprimă, scot în evidenŃă, în
modul cel mai concentrat, poziŃia forŃei politice în sistemul politic şi social, tipul
de societate ce urmează a fi construit, alianŃele prezente şi cele posibile,
ritmurile dezvoltării, trăsăturile esenŃiale ale situaŃiei globale în care se
desfăşoară activitatea şi ale momentului istoric. Toate acestea sunt reflectate
şi ierarhizate într-un sistem valoric în funcŃie de opŃiunea politică
fundamentală a agentului.
Strategiile politice sunt anticipări raŃionale, direcŃionale ale practicii
viitoare a unui agent politic şi constituie, de obicei, partea realistă a idealurilor
politice. În elaborarea strategiilor pot fi valorificate datele ştiinŃelor sociale şi
politice, teoriile mulŃimilor şi probabilităŃilor, tehnicile de calcul contemporane.
Strategiile politice constituie componentele de bază ale programelor
politice. Pe lângă strategii, programele politice mai cuprind tactica,
componente ideologice (aprecieri, estimări, opŃiuni, justificări etc.), idealuri
politice. Deci, dacă strategiile politice vor fi exprimate în limbajul practicii
politice reale, necesare şi posibile, programele politice conservă o distanŃă
mai mare sau mai mică faŃă de realitatea social - istorică, economică,
culturală şi spirituală din care izvorăsc şi pe care o reflectă. Elemente
ideologice, teoretice găsim în orice fel de program politic, chiar şi în cele luate
ca modele, spre a demonstra fenomenul de "dezideologizare", de
"depolitizare" a societăŃii de către concepŃiile tehnocratice. Ideologia constituie
miezul viu al programelor politice, fiind menit să antreneze şi să stimuleze
energiile latente ale mulŃimilor, colectivităŃilor umane, electoratului şi de aceea
maşinile electronice nu vor putea oferi niciodată politicii altceva decât simple
modele cu o valabilitate limitată, iar analogiile dintre programele politice şi
programele calculatoarelor sunt simplificatoare, restrictive şi inadecvate. Atâta
timp cât va exista politică, programele politice nu-şi vor putea abandona
încărcătura ideologică; vor putea abandona doar anumite ideologii - cele care
nu mai corespund situaŃiilor obiective de acŃiune.
*
* *
ConştiinŃa de sine, ideologiile, valorile, idealurile, strategiile şi
programele politice alcătuiesc o unitate, compun împreună segmentul
direcŃional, orientativ al acŃiunii agentului politic. Acest segment ar avea o
75