CUPRINS

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
2. Clasificarea agenŃilor politici
ForŃele politice din lumea de azi ni se înfăŃişează într-o mare
diversitate, pe fondul căreia am putea evidenŃia câteva tipuri sau clase. M.
Duverger făcea distincŃie, în plan teoretic, între două categorii de agenŃi:
partidele şi grupele de presiune. De aceeaşi părere a fost şi R.G.
Schwartzenberg, care considera că peste tot "partidele politice şi grupurile de
interese sunt principalele organizaŃii care animă jocul politic" 4 . AlŃi politologi
disting mai multe tipuri de forŃe politice. Astfel, G. Burdeau le împărŃea în
forŃe difuze şi forŃe organizate. Primele sunt cele care suscită un
comportament analog la un număr mare de indivizi cărora le lipseşte
organizarea, neputându-se adapta cu promptitudine la lupta politică, şi care
constituie, mai degrabă, izvoare de energie din care se vor alimenta forŃele
organizate. In cadrul acestei categorii sunt incluse opinia publică, ideologiile şi
conştiinŃa de clasă. ForŃele organizate sunt cele bine echipate tehnic, cu un
grad înalt de funcŃionare şi care se străduiesc să obŃină cât mai multe energii
sociale în orbita lor conferind eficienŃă aspiraŃiilor latente. In această categorie
ar intra cinci tipuri de forŃe politice: corpurile electorale, partidele politice,
grupele de presiune, presa şi armata.
Într-adevăr, este uşor de observat că există o mare diversitate de
agenŃi politici condiŃionată de numeroase veriabile: mărime, grad de
coeziune, organizare, strategie, dispersie geografică a membrilor, tradiŃii,
mentalităŃi, interese reprezentate, particularităŃi naŃionale şi locale, locul în
regimul politic etc. Combinarea acestor variabile în procesul apariŃiei şi
dezvoltării fiecărei forŃe politice luată în parte este unică, originală - fapt
care reliefează relativa autonomie a agenŃilor politici în cadrul regimului politic
şi în dinamica macrosistemului social. Dar, în acelaşi timp, în practica fiecărei
forŃe politice se combină, se conjugă actele, evenimentele aleatorii cu o linie
istorică, cu tendinŃa necesară. Ori, linia necesară este dată de voinŃa, de
practica forŃelor sociale progresiste, adică a acelora care reuşesc să satisfacă
după criterii de raŃionalitate, într-un grad tot mai mare, nevoile oamenilor.
Fiind dată o aşa de mare diversitate a agenŃilor politici contemporani,
se impune, în primul rând din considerente epistemologice, o clasificare a
acestora. In istoria teoriilor politice au fost elaborate numeroase tipologii în
baza mai multor criterii. Am putea avea în vedere câteva:
a) ForŃele politice pot fi clasificate adoptând, prin analogie, criteriul
succesiunii fazelor vieŃii omeneşti (F. Röhmer): radicale (corespunzătoare
copilăriei), liberale (corespunzătoare vârstei tinereŃii), conservatoare
(corespunzătoare maturităŃii) şi absolutiste (analoage bătrâneŃii).
b) După simboluri şi semnele externe: albe, roşii, negre, verzi,
galbene etc.
4 R.G. Schwartzenberg, "Sociologie politique", Ed. Montchrestien, Paris, 1971, p. 329.
66