CUPRINS

POLITOLOGIA ŞI OBIECTUL EI DE STUDIU
intervenŃie a specialiştilor, a guvernanŃilor pentru a ameliora mecanismele de
funcŃionare a sistemului politic sau pentru a spori eficienŃa practicii politice
contemporane.
Cum obiectul politologiei este o realitate socioumană extrem de
complexă, acesta va fi studiat pe diferite nivele şi din unghiuri de vedere
diferite. Astfel au apărut diferite ştiinŃe limitrofe sau ştiinŃe politice
specializate, care se preocupă de aprofundarea cunoaşterii unei singure
componente a vieŃii politice sau care prelungesc aria de preocupări ale
politologiei. Procesul de diferenŃiere, de specializare a cunoaşterii şi cercetării
realităŃii politice a avut o evoluŃie sinuoasă. Astfel, în SUA, evoluŃia ştiinŃelor
politice a inclus şi dreptul constituŃional sau dreptul administrativ. În schimb, în
Europa studierea vieŃii politice a intrat, mai întâi, în aria de preocupări a
juriştilor, filosofilor, sociologilor. În FranŃa, de pildă, studiul instituŃiilor politice a
fost atelat dreptului constituŃional. În ultima jumătate de secol s-au afirmat
progresiv mai multe ştiinŃe care studiază elemente ale structurii şi dinamicii
vieŃii politice:
- sociologia politică studiază natura şi esenŃa socială a politicului,
interacŃiunile acestuia cu celelalte componente (subsisteme ale societăŃii),
dovedindu-se a fi o sociologie de ramură care face joncŃiunea între sociologia
generală şi ştiinŃa politică; cele două ştiinŃe sunt complementare, întrucât au
obiectul de cercetare comun dar diferă unghiul de abordare. Politologia
urmăreşte să descopere geneza, structura, dinamica vieŃii politice, în timp ce
sociologia politică pune accentul pe conexiunile sistemului politic cu
societatea;
- ştiinŃa politicilor publice – ansamblu de preocupări descriptive,
explicative şi prescriptive privind diferitele aspecte ale guvernării şi
rezultatelor acesteia. Ca ramură a cunoaşterii, disciplina politici publice a luat
fiinŃă după al doilea război mondial fiind parte integrantă a eforturilor de
reformare a sectorului public în genere. O politică publică vizează trei
aspecte conectate între ele: identificarea problemei de rezolvat, stabilirea
strategiei şi a etapelor de atins pentru rezolvarea problemei prin prisma
interesului public şi selectarea mijloacelor necesare pornind de la resursele
existente. Prin urmare, această ştiinŃă oferă guvernului repere bine
întemeiate, un ghid de acŃiune pentru soluŃionarea problemelor publice cu
care se confruntă. Fiind o sursă de inspiraŃie pentru deciziile funcŃionarilor
guvernamentali, ştiinŃa politicilor publice reprezintă, în democraŃiile
contemporane, o şansă sporită pentru cetăŃeni de a-şi exercita controlul
asupra guvernanŃilor.
- stasiologia–ştiinŃa partidelor politice; ea îşi propune să studieze
apariŃia, evoluŃia, funcŃiile şi perspectivele partidelor politice, fiind preocupată
şi de sistemele mono, bi şi multipartidiste, de raporturile dintre acestea şi
organismul statal sau celelalte instituŃii politice;
- polemologia – ştiinŃa despre războaie şi arta de a le preveni;
- irenologia – ştiinŃa păcii, a construirii şi menŃinerii acesteia;
- statologia–ştiinŃa despre stat; ea studiază apariŃia, dezvoltarea,
funcŃiile şi perspectivele istorice ale statului ca principal agent politic,
11