CUPRINS

METODOLOGIA CERCETĂRII ÎN POLITOLOGIE
g) Eforturile de analiză şi de interpretare a datelor vor conduce către
concluzii verificabile, către alegerea soluŃiei optime sau către o inovaŃie
aplicabilă unui segment al practicii politice care va genera perfecŃionarea,
înnoirea activităŃii unui agent politic astfel încât să sporească eficienŃa şi
calitatea acŃiunilor sale.
h) Cercetarea politologică va fi finalizată în redactarea raportului de
cercetare (o comunicare ştiinŃifică, un articol sau un studiu, o monografie, un
tratat de politologie, o inovaŃie aplicabilă în practica unui agent politic etc.).
Ceea ce este fundamental pentru concluziile sau soluŃia la care a ajuns
cercetătorul este faptul că acestea trebuie să răspundă oriunde şi oricând
posibilelor teste de adevăr: să concorde cu realitatea, să fie validabile
experimental, de practică sau de viaŃa politică, să se integreze organic în
ansamblul cunoaşterii ştiinŃifice socioumane, să nu fie infirmate de enunŃurile
ştiinŃifice şi de demonstraŃiile logice consacrate în alte ştiinŃe. Într-un astfel de
context devin extrem de importante atitudinea şi responsabilitatea
cercetătorului: dacă va fi totalmente neutru şi echidistant, el va întâmpina
obstacole în înŃelegerea complexităŃii proceselor politice pe care le studiază;
dacă va fi partinic, prea implicat, el îşi va pierde obiectivitatea, care va fi
urmată de diferite carenŃe şi distorsiuni în cunoaştere. AchiziŃiile veridice ale
cunoaşterii în politologie vor contribui la modernizarea, la creşterea eficienŃei
practicii politice, fiind factorul principal de dezvoltare în acest domeniu.
61