CUPRINS

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
politice nu este un scop în sine; ea va avea valoare doar dacă va fi însoŃită de
analiza calitativă, de generalizări şi interpretări corecte ale faptelor politice
măsurate şi exprimate numeric. DorinŃa prea mare a politologului de a se
interesa doar de ceea ce este măsurabil, de a utiliza modelele matematice în
opera sa ştiinŃifică generează riscul de a nu înŃelege decât o parte a realităŃii
politice.
*
* *
Desigur, registrul metodelor utilizabile în cercetarea politologică nu
poate fi redus la cele anterior prezentate. Sunt utilizate şi alte metode precum:
studiul documentelor politice şi al arhivei, metoda bibliografică, metoda
studiului de caz, brain-storming-ul, metoda analizei genetice a faptelor
politice, chestionarul sociometric, studiul diagnostic (aplicat faptelor
politice care constituie excepŃii). Important pentru politolog este faptul că
aceste metode sunt interdependente şi complementare, ele compunând
un sistem. De aceea, abordarea monodisciplinară, unilaterală a unui fapt
politic va trebui evitată.
În scopul creşterii gradului de obiectivitate şi a pertinenŃei concluziilor
la care se va ajunge în procesul de cercetare ştiinŃifică sunt necesare câteva
condiŃii: înregistrarea fidelă a datelor, a fenomenelor; investigarea unui număr
suficient de cazuri sau operarea pe un eşantion reprezentativ astfel încât
concluziile la care se va ajunge să fie infirmate doar de excepŃii; cercetarea
va avea loc în cadrul natural, firesc prin luarea în considerare a relaŃiilor
faptului politic studiat cu factorii din context (sociali, psihologici, economici,
religioşi etc.); utilizarea combinată a izvoarelor directe şi indirecte, a
metodelor de explorare directă şi mijlocită a obiectului cercetat; îmbinarea
metodelor de investigaŃie cantitativă cu cele specifice demersului calitativ;
corelarea concluziilor obŃinute cu teoria politică, cu enunŃurile validate în alte
ştiinŃe sociale astfel încât cunoştinŃele noi să răspundă pozitiv testelor de
adevăr şi de utilitate practică; utilizarea tehnicilor şi aparaturii moderne în
cercetarea politologică (aparate de fotografiat, de filmat, înregistrările
magnetice audio-video, aparate de mărire, de comunicare la distanŃă, de
monitorizare etc. până la computer şi internet) vine să sporească gradul de
obiectivitate şi eficienŃa eforturilor în cercetare; verificarea în practică a
concluziilor, a cunoştinŃelor şi inovaŃiilor la care s-a ajuns; încadrarea
adecvată a descoperirilor făcute în sistemul conceptual şi în „logica” ştiinŃei
politice. În acest fel cercetarea în politologie va sta nu numai la originea
extinderii culturii, la îmbogăŃirea ştiinŃei, ci ea va constitui o resursă pentru
ameliorări şi progres în domeniul practicii politice.
58