CUPRINS

METODOLOGIA CERCETĂRII ÎN POLITOLOGIE
ÎnŃelegerea laturii subiective a conduitei agenŃilor politici nu este
posibilă fără observarea şi explicarea acŃiunilor lor obiective. Psihicul agenŃilor
practicii politice se exprimă prin acŃiunea lor. Prin urmare, reconstituirea
mecanismelor psihice de producere a acŃiunilor politice, care sunt conştiente
şi intenŃionate, va porni întotdeauna de la explicarea comportamentelor
politice, a manifestărilor obiective ale practicii politice. Trecerea pragului din
zona obiectivităŃii în cea a subiectivităŃii politice este posibilă prin procedee
specifice comprehensiunii: atitudinea simpatetică a cercetătorului, capacitatea
de a se transpune în rolurile celor studiaŃi, de a realiza trăiri afective şi
atitudini similare celor pe care îi investighează, adică empatia şi intuiŃia.
ExplicaŃiile comprehensive ale comportamentelor politice sunt
dependente de volumul de experienŃe trăite ale cercetătorului, de felul
personal în care politologul însuşi şi-a realizat socializarea şi aculturaŃia
politice, de abilitatea pe care o are în utilizarea tehnicilor psihologice de
abordare a personalităŃii agenŃilor acŃiunii sociale. Un astfel de demers în
cercetările politologice şi în ştiinŃele socioumane, în general, este absolut
obligatoriu, el fiind calea de depăşire a explicaŃiilor materialiste, adesea
simplificatoare şi vulgarizante, a faptelor politice; el completează în chip fericit
explicaŃiile de tip cauzal şi obiectiv cu cele ce evidenŃiază geneza subiectivă a
comportamentelor politice care implică idealuri politice, valori, sentimente,
interese, motivaŃii politice, capacitate de efort subiectiv (voinŃă) de a realiza
finalităŃile sau programele de către agenŃii politici. Aspectele obiective şi cele
subiective ale comportamentelor agenŃilor politici sunt laturi ale aceluiaşi
întreg, sunt două feŃe ale aceleaşi medalii, iar cercetarea din politologie
trebuie să le studieze ca atare, să le identifice structura, funcŃiile şi
regularităŃile caracteristice.
i) Metoda statistică-matematică a pătruns şi în cercetarea
politologică, dar cu destulă timiditate. Ea constă în utilizarea calculelor, a
modelelor şi a cuantificării matematice în analiza şi în prelucrarea datelor
acumulate în urma explorărilor empirice. Astfel, cercetătorul ajunge frecvent
în situaŃia de a calcula medii aritmetice, procente, indici de evoluŃie, indici
de corelaŃie, indicele de coeziune a unui sociogrup politic în urma
aplicării unui test sociometric etc. Pe astfel de baze vor putea fi elaborate
tabele numerice, reprezentări grafice, modele sinoptice de tipul diagramelor,
histogramelor, cartogramelor, curbelor de distribuŃie, stenogramelor etc.
Măsurarea unor caracteristici ale faptelor politice (a frecvenŃei,
intensităŃii, ritmului, dispersiei pe teritoriu, a volumului etc.) s-a dovedit a fi
principalul element de sudură între abordările teoretice şi cele empirice de
cunoaştere. ModalităŃile de prelucrare, apoi de interpretare a informaŃiilor,
calculele statistice-matematice admise în manipularea informaŃiilor recoltate
sunt dependente de operaŃiile de măsurare. Elementele componente ale
măsurării faptelor socio-politice sunt obiectul de măsurat, etalonul de măsură
şi regulile de atribuire a valorilor 2 . Dar cuantificarea matematică în ştiinŃele
2 Vezi “DicŃionar de sociologie”, coordonatori Cătălin Zamfir şi Lazăr Vlăsceanu, Edit.
Babel, Buc.,1993, p.347
57