CUPRINS

METODOLOGIA CERCETĂRII ÎN POLITOLOGIE
independent. Fiecare dintre aceste moduri de administrare prezintă
caracteristici proprii în privinŃa duratei, a încrederii pe care o putem acorda
răspunsurilor la anumite întrebări considerate “delicate”, a nivelului de
motivare şi de deschidere a subiecŃilor anchetei.
EficienŃa acestei metode depinde de calitatea chestionarului. Dacă
întrebările sunt formulate defectuos (prezintă ambiguităŃi, sunt sugestive,
ipotetice, afectogene, vagi, conŃin termeni necunoscuŃi de subiecŃi etc.), atunci
răspunsurile vor fi necomparabile, distorsionate, în afara obiectului. De aceea
utilizarea corectă a anchetei pe bază de chestionar presupune parcurgerea
mai multor etape: 1.Stabilirea temei de cercetat (obiectul chestionarului);
2.Documentarea cercetătorului; 3.Formularea ipotezei de lucru;
4.Eşantionarea; 5.Alegerea tehnicilor şi redactarea chestionarului;
6.Pretestarea sau ancheta pilot, pentru a constata dacă chestionarul a fost
bine elaborat; 7.Redactarea definitivă a chestionarului; 8.Alegerea metodelor
de administrare a chestionarului şi punerea lor în aplicare; 9.Prelucrarea
datelor obŃinute prin raportare la ipoteza de lucru; 10.Redactarea raportului
final (a concluziilor) de cercetare.
Deşi chestionarul are anumite limite (de pildă: standardizarea, care
impune un cadru rigid şi identic pentru toŃi subiecŃii, neadaptarea la studiul
sistemelor de relaŃii interindividuale, alegerea întâmplătoare a răspunsurilor
de către unii subiecŃi, ponderea mare a subiectivităŃii celor chestionaŃi), el
prezintă ca principale avantaje următoarele: posibilitatea multiplicării
nelimitate, a readministrării de câte ori este necesar, a testării unui număr
mare de subiecŃi într-un timp relativ scurt, obŃinerea unui volum mare de
informaŃii cu posibilitatea prelucrării rapide a acestora mai ales în cazul în
care întrebările sunt precodificate, datele anchetei se pretează la o analiză
cantitativă permiŃând descoperirea unor legi statistice, concluziile obŃinute pot
fi corelate cu datele la care s-a ajuns prin utilizarea altor metode. Pentru astfel
de avantaje chestionarul a fost numit de unii cercetători “copilul teribil” al
ştiinŃelor sociale.
O variantă a anchetei, cu largă aplicare în cercetările politologice,
este sondajul de opinie. Acesta reprezintă o metodă de cunoaştere a
opiniilor politice, a curentelor de opinie, a ariei de cuprindere a unor
dominante de opinie pe baza chestionarului şi a eşantionării.
Primele sondaje de opinie sunt legate de personalitatea lui George
Gallup, care în anul 1928 susŃinea teza sa de doctorat intitulată “O metodă
obiectivă pentru determinarea intereselor cititorilor faŃă de textele unui ziar”,
pentru ca în anul 1934 să fie aplicat primul chestionar de opinii cu ocazia
alegerilor din S.U.A. Primele sondaje de opinie au vizat opŃiunile electorale,
comportamentul politic-participativ, gradul de audienŃă a comunicaŃiilor în
masă etc. Sondajele de opinie au fost perfecŃionate an de an, astfel încât
gradul de precizie a rezultatelor lor a crescut spre 100%. DeviaŃia rezultatelor
sondajelor preelectorale Gallup faŃă de rezultatul urnelor a ajuns în intervalul
1952-1984 la aproximativ 1,2%. Treptat au fost create instituŃii specializate în
sondarea şi măsurarea opiniei publice începând cu Institutul American de
Opinie Publică, continuând cu diferitele centre naŃionale pentru sondarea
53