CUPRINS

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
va demonstra răbdare pentru ca subiecŃii investigaŃi să-şi elaboreze
răspunsurile, întrebările vor fi încadrate într-o „logică” dependentă de scopul
cercetării; convorbirea se va desfăşura după un plan ce va conŃine tema de
cercetare, scopul (ipoteza de lucru) şi metodica desfăşurării dialogului;
cercetătorul va manifesta o atitudine prudentă faŃă de informaŃiile obŃinute,
urmărind să le confrunte cu informaŃii acumulate prin utilizarea altor metode;
convorbirea va trebui să evite caracterul rigid, procedurile “oficiale” şi să se
deruleze cât mai natural, mai firesc, într-o atmosferă de încredere reciprocă.
Metodei convorbirii îi este recunoscută ca principală limită caracterul
subiectiv al relatărilor subiecŃilor investigaŃi. Dar un cercetător abil, care este
în acelaşi timp şi un bun psiholog, va putea să depăşească astfel de
obstacole îmbinând convorbirea cu alte metode, confruntând informaŃiile
obŃinute prin convorbire cu date obiective despre personalitate, despre
subiectul cercetat, obŃinute din alte surse. Toate acestea fac ca, prin
convorbire, politologul să penetreze în zone ale proceselor politice, ale
subiectivităŃii agenŃilor practicii politice, care sunt inaccesibile altor metode de
cercetare.
d) Ancheta sociologică s-a dezvoltat ca metodă de investigare a
subiectivităŃii agenŃilor politici (a atitudinilor politice, convingerilor, opiniilor,
crezului politic, a aderenŃei doctrinare a cetăŃenilor, a curentelor dominante în
opinia publică, a opŃiunilor preelectorale, a intereselor şi motivelor politice
etc.) începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Ea valorifică
procedee, tehnici şi operaŃii interogative de culegere a informaŃiilor sub forma
chestionarului şi interviului. Specificul acestei metode este acela că
întrebările sunt adresate oamenilor care au experienŃe diferite, nivele de
cultură diferite, aptitudini şi caractere diverse. Răspunsurile, informaŃiile pe
care aceştia le vor oferi vor fi dependente de astfel de particularităŃi, de
volumul individual de informaŃii pe care le deŃin cei anchetaŃi în domeniul
cercetat.
Chestionarul, ca variantă a anchetei, este o cale de cercetare
directă, constând într-o suită de întrebări scrise, ordonate logic şi după criterii
psihologice, care va fi administrat unui lot reprezentativ (eşantion) de subiecŃi
(unor membri dintr-o organizaŃie politică, unor persoane cu drept de vot, unui
segment al elitei politice, unor oameni cu o vastă cultură politică etc.).
Întrebările pot avea ca obiect opiniile, reprezentările, credinŃele, atitudinile
politice în raport cu o situaŃie concretă. După forma lor, întrebările pot fi
clasificate în închise (precodificate), cărora le sunt asociate variantele de
răspuns. SubiecŃii chestionaŃi urmează să aleagă varianta de răspuns potrivită
din punctul lor de vedere. Întrebările închise pot fi dihotomice, trihotomice, cu
alegeri multiple sau în evantai. Există apoi întrebări deschise răspunsurilor
libere ale subiecŃiilor, în cadrul cărora sunt exprimate, în general, şi unele
aspecte relevante ale personalităŃii acestora.
Chestionarul este un instrument de bază în orice anchetă de
amploare. El poate fi administrat de cercetător în mod direct, fiind completat
în mod individual de subiecŃi sub supravegherea cercetătorului sau poate fi
dat acasă subiecŃilor, implicit prin internet, prin poştă, pentru a fi completat
52