CUPRINS

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
universul politic, sunt foarte diferite. De aceea nu a fost lipsită de interes
clasificarea acestora, elaborarea unor tipologii. Astfel în funcŃie de scopul şi
de problematica abordată, a fost făcută o distincŃie între cercetarea
fundamentală (ştiinŃa politică pură) şi cercetarea politologică aplicată
(cea dictată de nevoi practice). Prima abordează probleme generale, teoretice
cu referire la politică; rezultatele acesteia pot viza structura şi dinamica
macrosistemelor politice, raporturile sistemului politic cu societatea, relaŃiile
internaŃionale, construcŃia europeană, edificarea păcii mondiale, legile şi
principiile acŃiunii politice, agenŃii practicii politice contemporane, tipurile de
regimuri politice, dinamica structurilor de putere, viitorul statului etc. Pe când
cercetarea aplicativă este subsumată scopului de a soluŃiona diferite
probleme concrete puse de practica politică, emanate din acŃiunile agenŃilor
politici (de pildă: perfecŃionarea mecanismelor de formare, selectare şi
promovare a personalului politic în ierarhia puterii, reaşezarea programului
politic, formularea tacticii celei mai potrivite, ameliorarea sistemului de
comunicare politică, promovarea inovaŃiei în planul logisticii acŃiunii politice
etc.).
După sfera obiectului supus investigaŃiilor ştiinŃifice, cercetarea în
ştiinŃele politice se poate desfăşura la nivel macropolitic şi la nivel
micropolitic. Primul nivel vizează sfera relaŃiilor internaŃionale, dintre
sistemul politic şi celelalte subsisteme ale vieŃii sociale, evoluŃia şi dezvoltarea
relaŃiilor de putere la scara societăŃii globale, funcŃionarea politicului în
societăŃile contemporane etc. iar cel de-al doilea vizează fapte politice
concrete, mecanismul luării deciziilor politice, relaŃiile interpersonale din
cadrul sociogrupurilor angajate politic, sondarea opiniilor politice,
comportamentul electoral, conduita şi relaŃiile liderilor politici etc.
Întrucât putem admite posibilitatea studierii ştiinŃifice nu numai a
faptelor politice actuale, ci şi a celor trecute sau a celor viitoare, vom putea
împărŃi cercetările din cadrul ştiinŃelor politice în directe şi indirecte. O mare
varietate de fapte politice pot fi explorate în mod direct prin metode şi
procedee specifice studierii nemijlocite, empirice, cum sunt: observaŃia
ştiinŃifică, experimentul sociologic, studiul de caz, sondajul de opinie,
convorbirea etc. Alte aspecte ale vieŃii politice sunt inaccesibile cunoaşterii
directe; acestea presupun utilizarea unor metode şi procedee specifice
cunoaşterii mediate, cum sunt: metoda istorică, metoda modelării şi simulării,
analiza cauzal-genetică, abordarea structurală şi funcŃionalistă, metoda logică
etc. Întrucât sistemul politic al oricărei societăŃi contemporane, al oricărei
naŃiuni, este de o complexitate deosebită şi se află foarte departe de
posibilităŃile cunoaşterii directe, de capacitatea omului de a-l percepe,
rezultatele cercetării în ştiinŃele politice sunt, în mare măsură, dependente de
raŃiune şi de imaginaŃie, sunt produse ale generalizărilor, adică elaborări şi
construcŃii teoretice. Pot fi însă detaşate, în planul literaturii de specialitate, şi
demersuri inductive, cercetări observaŃionale, implicit experimentale, care au
condus la generalizări empirice consistente, la producerea unor inovaŃii
aplicabile în mari acŃiuni politice contemporane fiind generatoare de eficienŃă
sporită, la găsirea de noi posibilităŃi alternative de valorificare a resurselor
46