CUPRINS

II. METODOLOGIA CERCETĂRII ÎN POLITOLOGIE
Dezvoltarea ştiinŃelor politice a fost şi va fi condiŃionată de calitatea şi
de extensiunea cercetării, implicit de metodele, procedeele şi tehnicile
întrebuinŃate de politologi în eforturile lor de a cunoaşte structura sistemului
politic, legile vieŃii politice, cauzele schimbării şi modernizării politice,
dimensiunile subiective ale faptelor politice, posibilităŃile de optimizare ale
practicii politice, ale guvernământului în mod special etc.
Cercetarea ştiinŃifică a domeniului politic al societăŃii se plasează la
originea îmbogăŃirii nu numai a conŃinuturilor teoretice, explicative şi predictive
ale acestei ramuri a cunoaşterii, ci şi a capacităŃilor de intervenŃie eficientă,
democratică în raporturile dintre conducători şi conduşi, dintre guvernanŃi şi
guvernaŃi, dintre societatea politică şi societatea civilă, astfel încât să se
consolideze echilibrul social, pacea şi ordinea din societate, să fie satisfăcute
mai raŃional nevoile personale ale cât mai multor oameni dar şi nevoile
sistemului socioeconomic şi cultural din care ei fac parte. Cu alte cuvinte,
cercetarea ştiinŃifică a realităŃii politice reprezintă factorul determinant al
ameliorărilor care ar trebui să survină în efectuarea conducerii politice a
societăŃii, în perfecŃionarea mijloacelor acŃiunii politice sau în sporirea
eficienŃei practicii politice fie la nivel macrosocial, fie la nivelul fiecărui agent
politic luat în parte (partid politic, grup de presiune, organ al structurii statale,
personalitate politică etc.). A devenit o certitudine faptul că rezultatele
cercetărilor în sfera politologiei sunt o condiŃie sine qua non a creşterii
competenŃei profesionale a celor angajaŃi să facă politică. În afara
stăpânirii ştiinŃelor politice orice carieră politică va fi guvernată de factori
subiectivi aleatori, de neprofesionalism, de “amatorism”, care ar putea
conduce evoluŃia socială spre mari primejdii.
1. Tipuri de cercetare în politologie
Descoperirea unor noi legi ale practicii politice, ale structurii şi
dinamicii vieŃii politice, desprinderea liniilor dominante din trecutul unor
societăŃi politice sau ale sensului dezvoltării lor în viitor, previziunea în viaŃa
politică sau promovarea inovaŃiei în sfera comunicării politice necesită
utilizarea unor metode, procedee şi tehnici de investigare ştiinŃifică a faptelor
politice, a realităŃii obiective din viaŃa politică dar şi a subiectivităŃii agenŃilor
politici, a mecanismelor subiective care fac posibile comportamentele politice.
Dar metodele, procedeele şi tehnicile de cercetare sunt înglobate de politolog
într-o strategie (un program) de cercetare ştiinŃifică, rezultând un anumit tip
individualizat de cercetare.
PosibilităŃile de întrebuinŃare, de combinare a metodelor, procedeelor
şi tehnicilor de cercetare ştiinŃifică, în scopul descoperirii de noi adevăruri în