CUPRINS

I. POLITOLOGIA ŞI OBIECTUL EI DE STUDIU
1. Ce este politologia?
Politologia are ca obiect de cercetare viaŃa politică, propunându-şi
să studieze şi să explice natura şi esenŃa politicului, geneza şi dinamica lui,
locul şi funcŃiile politicii în colectivităŃile umane. Scopul politologilor este acela
de a desprinde legile vieŃii politice, de a explica mecanismul de funcŃionare a
politicului, cauzele care determină schimbările sistemelor politice pentru a
găsi metode, căi, direcŃii de acŃiune în sensul sporirii eficienŃei practicii politice
atât la scara societăŃii globale, cât şi la nivelul subunităŃilor acesteia, a
perfecŃionării conducerii societăŃii, a creării unei ordini sociale care să-i
mulŃumească pe cât mai mulŃi oameni.
Primele idei, explicaŃii referitoare la fenomenele politice au apărut
odată cu statul şi dreptul, cu raporturile dintre conducători şi conduşi. La
început, în cadrul ordinii sociojuridice de tip sclavagist, astfel de cunoştinŃe
erau fragmentare şi înglobate în scrieri cu caracter religios, literar, filosofic,
istoric, etc. Începând cu Herodot, Platon şi Aristotel o serie de gânditori şi-au
focalizat reflecŃiile şi căutările asupra puterii politice şi, în special, asupra
statului, crescând de la un secol la altul gradul de specializare a cunoaşterii şi
a cercetărilor. Ca ştiinŃă socială pozitivă, cu un corp de explicaŃii, legi, ipoteze,
tehnici de testare a adevărurilor specifice, cu un limbaj specializat, cu Ńinte
pragmatice evidente, politologia s-a dezvoltat în ultima jumătate de secol.
Termenul de politologie, provenit din cuvintele greceşti ’’polis’’ = cetate, stat
şi ’’logos’’ = ştiinŃă, se pare că a fost introdus prin deceniul al VI-lea al
secolului XX de către germanul Eugen Fischer Bailing şi francezul André
Thérive pentru a folosi un sinonim al expresiei “ştiinŃă a politicii”, cu sensul de
ştiinŃă despre stat, despre guvernarea colectivităŃilor umane, despre
exercitarea puterii pentru a crea o ordine socioeconomică cât mai bine
adaptată nevoilor şi aspiraŃiilor oamenilor.
Preluând şi valorificând, în tot mai mare măsură, metodele şi
procedeele de cercetare care au dat bune rezultate în sociologie, psihologie,
pedagogie, cibernetică sau teoria comunicării, politologia a devenit o reflecŃie
sistematică, esenŃializată şi coerentă asupra organizării politice a societăŃilor
contemporane, lăsându-şi concluziile expuse oricând spre a fi testate sub
aspectul valorii lor de adevăr şi de utilitate. În acest fel investigaŃiile din
domeniul politologiei au condus la extinderea volumului de informaŃii veridice
referitoare la puterea politică, instituŃiile politice, agenŃii politici şi practicile lor,
relaŃiile politice, societatea civilă în raport cu societatea politică şi cu elitele
politice, valorile şi cultura politice, tipurile de regimuri şi tehnicile de
guvernare, dezvoltarea şi progresul politice, tradiŃia şi modernitatea în
funcŃionarea sistemelor politice etc. Prin urmare, politologia oferă astăzi un
cuantum de informaŃii ştiinŃifice utile perfecŃionării activităŃilor de guvernare,