CUPRINS

POLITOLOGIA ŞI OBIECTUL EI DE STUDIU
În societăŃile democratice, în funcŃionarea organelor statului de drept
şi, în general, în fiinŃarea puterilor din cadrul societăŃilor post-moderne
legitimitatea exprimă:
1. Natura raporturilor dintre putere şi societate, adică în ce grad
societatea, instituŃiile societăŃii civile exercită controlul asupra instanŃelor
puterii politice şi reuşesc să-i tragă la răspundere pe acei oameni politici care
derapează de la imperativele legilor.
2. Gradul de acceptare de către cetăŃeni a deciziilor, a imperativelor
puterii politice şi mărimea segmentului din societatea civilă care apreciază că
puterea existentă este nelegitimă şi incită la nesupunere civică.
3. Interesul agenŃilor politici pentru cunoaşterea de sine, respectiv a
ariei de acŃiune a legitimităŃii lor prin raportare la evoluŃia celorlalŃi agenŃi de
pe scena politică. O astfel de perspectivă a cunoaşterii este posibilă datorită
aportului adus de metodele şi tehnicile moderne de sondare a opiniei publice
şi stă la baza elaborării strategiilor şi tacticilor agenŃilor politici.
4. RelaŃiile dintre puterea politică şi societatea din care face parte
continuă să ridice probleme în toate sistemele politice post-moderne,
contemporane. Cea mai importantă problemă este creată de posibilităŃile
inerente puterii de a derapa de la misiunile ei, de a se transforma într-o
putere alienată. Viciul ascuns al oricărei puteri politice constă în tendinŃa
potenŃială de a se reproduce la o scară tot mai mare, fapt care, dacă se va
obiectiva, va genera abuzul de putere, corupŃia de stat, putând evolua până la
dictatură în variante inedite faŃă de paleta de manifestări ce au avut loc de-a
lungul istoriei.
5. De la Confucius până la Tocqueville, de la Aristotel până la Fr. von
Hayek, marii gânditori politici şi filosofi ai dreptului au conştientizat faptul că
politica, fiind o afacere de interese, îi aduce frecvent pe autorii ei în situaŃia de
a încălca regulile, de a comite abuzul de putere. Montesquieu demonstrase
faptul că cu cât puterea are un grad mai mare de concentrare cu atât
libertăŃile oamenilor se vor diminua. Acolo unde puterile în stat nu sunt
separate, nu există libertate; există doar un regim despotic. Problema cea mai
importantă pentru societate este aceea de a împiedica acest rău, respectiv
„pentru a împiedica abuzul de putere, lucrurile trebuie astfel orânduite încât
puterea să îngrădească puterea“. 19 Pe o poziŃie similară se află Lordul Acton,
care formulase principiul: „Puterea tinde să corupă şi puterea absolută corupe
în mod absolut“.
Aşadar, problema aducerii sub control a puterii sau găsirea de
soluŃii practice la întrebarea cum ar putea fi limitată puterea pentru a preveni
abuzurile a constituit dintotdeauna o preocupare fundamentală pentru
societate, atât pentru guvernanŃi cât şi pentru guvernaŃi, atât în condiŃiile în
care scopurile societăŃii sunt bune, cât şi atunci când devin malefice.
Proiectele de organizare politică democratică lansate de J. Locke,
Montesquieu şi J. – J. Rousseau au înglobat principii menite să prevină
abuzurile puterii, între care: constituŃionalismul, divizarea şi supravegherea
19 Montesquieu, „Despre spiritul legilor“, vol. I-II, E.S., Bucureşti, 1964, XI, 4
39