CUPRINS

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
În cadrul acestor conexiuni dintre puterea politică şi societatea civilă
principala grijă şi preocupare a partidelor politice este aceea de a construi, de a
da un contur cât mai exact autorităŃii astfel încât să obŃină o acceptare cât mai
largă în mediile sociale, în segmentele sociale supuse actului de guvernare.
Aceasta pentru că în practica politică există o lege asemănătoare legilor din
ştiinŃele naturii: între gradul de legitimitate a puterii unui agent politic şi eficienŃa
activităŃii sale există o relaŃie direct proporŃională, adică o mai largă legitimitate
a puterii unui stat, de pildă, conduce la o corespunzătoare sporire a eficacităŃii
demersurilor sale politice pe plan intern şi extern sau viceversa. Conceptul de
legitimitate a puterii semnifică măsura în care oamenii acceptă, susŃin, se
supun puterii ca şi când ar fi o putere a lor şi, deci, se conformează motivaŃi
dispoziŃiilor ei. Putem astfel fi de acord cu M. Duverger, care considera că
„legitimitatea puterii nu este altceva decât faptul că ea este recunoscută ca
putere de către memebrii colectivităŃii sau, cel puŃin, de majoritatea lor. O putere
este legitimă dacă există un consens în privinŃa legitimităŃii ei...Singurul temei,
singura sursă a legitimităŃii unei puteri constă în faptul că ea este conformă
schemei de legitimitate definită de sistemul de valori şi de norme al colectivităŃii
în cadrul căreia se exercită.“ 18 łinta cea mai mare a unui agent politic este
aceea de a găsi răspunsul teoretic şi practic la problema: cum trebuie să
acŃionezi pentru a obŃine legitimitate la scara societăŃii globale sau, mai precis,
ca agent titular al puterii în stat?
Răspunsul la o asemenea întrebare a constituit un apanaj al filosofilor
aplecaŃi spre studiul vieŃii politico-juridice şi, în plan practic, al unor cercuri de
intelectuali situaŃi pe o orbită apropiată puterii, al unor oameni cu aptitudini în
domeniul argumentării şi artei de a convinge specializaŃi şi plătiŃi pentru a
construi o „imagine“ cât mai favorabilă puterii pentru a o legitima în văzul a cât
mai multor oameni. Astfel au apărut diferite doctrine ale legitimităŃii (fiecare
cu limitele istorice specifice, limite generate de interese particulare etc.), de la
cele teocratice (a regilor egipteni, mesopotamieni etc.), meritocratice (Platon), la
cele contractualiste (Hobbes), liberale (J. Locke), utilitariste (J. Bentham),
pozitiviste (A. Comte), comuniste (Marx, Lenin), social -democrate (Bernstein),
până la cele contemporane nouă, între care la loc de frunte se situează doctrina
politică ce fondează, cum anticipase savantul german Marx Weber, puterea
(autoritatea) legal-raŃională omniprezentă în statele de drept indiferent de
diferenŃierile interindividuale. În condiŃiile exercitării autorităŃii legal- raŃionale
supunerea nu are loc în faŃa şefilor, a persoanelor care deŃin posturi în stat, în
instituŃii ale puterii, ci faŃă de principii de drept, faŃă de regulile juridice. CetăŃenii
respectă legile nu din teamă, nu numai din sentimente de respect pentru tradiŃii,
pentru că aparŃin unei colectivităŃi particulare, ci în primul rând pentru că au
convingerea că într-o societate raŃională este necesar să existe legi şi ordine,
că într-un stat de drept legile, procedurile exprimă voinŃa majoritară, că acestea
pot fi schimbate doar în urma acelui consens conform căruia cei ajunşi la putere
prin sistemul alegerilor democratice au dreptul de a aduce perfecŃionări
instituŃiilor, legilor cărora şi ei va trebui să li se supună.
18 M. Duverger, „Sociologie de la politique“, Paris, P.U.F., 1973, pp. 165-181
38