CUPRINS

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
Puterea oferă câştigătorilor dreptul de a decide, de a domina, de a
controla întreaga societate, fiind instrumentul unei clase sociale, a unei
grupări socioumane, pentru a-şi satisface interesele, dominând, exploatând
celelalte clase sociale sau celelalte grupări ce compun societatea (Platon,
Toma d’Aquino, Hobbes, Marx, Nietzsche, Lenin, C. D. Gherea, Pătrăşcanu
etc.). Pentru aceştia politica este o luptă interesată, egoistă între tabere
adverse până cel puŃin atunci când una va ieşi deplin victorioasă, acaparând
puterea, şi va stabili acele aranjamente sociale, acea ordine globală care să
fie acceptată şi de către adversari.
Cealaltă, care consideră omul ca fiinŃă sociabilă (homo socius), zoon
politikon, ca fiinŃă capabilă să recunoască în fiecare dintre semeni o persoană
similară, dotată cu drepturi şi obligaŃii fundamentale egale iar societatea în
ansamblul ei nu constituie un spaŃiu al contradicŃiilor, ci mai degrabă al
cooperării, solidarităŃii sub ghidajul aderenŃei oamenilor la aceleaşi valori
politice şi juridice. Societatea funcŃionează ca un organism viu, ca un sistem
în care fiecare element îşi aduce acordul necesar şi specializat la economia
ansamblului (Aristotel, Hugo Grotius, J. Locke, Ch. De Montesquieu, J.- J.
Rousseau, H. Spencer, D. Gusti, E. SperanŃia, M.Djuvara, T. Parsons, etc.).
Din această perspectivă puterea politică emană din societate, este expresia
voinŃei generale a tuturor sau a majorităŃii (populare, naŃionale) de a dezvolta
cooperarea şi solidaritatea dintre oamenii atât de diferiŃi ca personalitate şi
dintre grupuri, fie ele concurente. Scopul puterii ia forma fie a Bineului
general, fie a DreptăŃii sociale, fie de realizare a interesului public, fie a
prosperităŃii generale şi păcii sociale, etc. Cu alte cuvinte, puterea este
responsabilă de pilotarea societăŃii globale, de menŃinerea ordinii şi armoniei
interne şi externe a comunităŃii umane, a societăŃii concret-istorice, de
realizarea dreptăŃii şi echităŃii.
În raport cu cele două tipuri de explicaŃii referitoare la fenomenul
puterii, marele politolog şi jurist M. Duverger a realizat sinteza lor, susŃinând
cu argumente suficiente ideea că puterea înseamnă, în acelaşi timp, şi luptă
şi activitate integratoare de menŃinere a ordinii. Redând metaforic esenŃa
puterii politice, pe care o considera ambivalentă, Duverger scria că
„Imaginea lui Janus, a zeităŃii cu două feŃe, este reprezentarea veritabilă a
puterii; ea exprimă în modul cel mai adânc realitatea politică. Statul, şi într-un
sens general puterea instituită într-o societate, este întotdeauna şi
pretutindeni în acelaşi timp, instrumentul de dominaŃie a unor clase asupra
altora, folosite de primele în scopul intereselor lor şi în detrimental celor din
urmă şi totodată instrumentul asigurării unei anumite ordini sociale, a unei
anumite integrări, a tuturor, în colectivitate, pentru binele comun.“ 17
Aşadar, puterea politică este una dintre elementele reŃelei puterilor
existente în societate (puterea economică, puterea culturală, puterea
spirituală, puterea militară, puterea informaŃională, etc.) specializată în
reglarea dinamicii vieŃii sociale, în sensul asigurării ordinii interne şi externe, a
coerenŃei tipurilor de activităŃi, astfel încât să fie pus în aplicare un anumit tip
17 M. Duverger, „Sociologie politique“, P.U.F., Paris, 1966, pp.27-28
34