CUPRINS

POLITOLOGIA ŞI OBIECTUL EI DE STUDIU
public. Imaginea unui lider, imaginea unei clase politice sau a unui regim
politic oferă o anumită recunoaştere, crează o notorietate definită, stârneşte o
anumită seducŃie şi captează un anumit interes din partea publicului.
Imaginea şi gradul de prestigiu se asociază întotdeauna cu un program politic,
cu un nivel de competenŃă, de aptitudini şi talent politic atribuite
conducătorilor. De la Machiavelli şi Napoleon până azi, arta de a confecŃiona
„imagini“ pentru conducători, arta manipulării s-au perfecŃionat; au înregistrat
progresele cele mai mari datorită dezvoltării mass-media, în special a
televiziunii. Astăzi, datorită profesioniştilor în publicitate, în mass-media şi în
managementul campaniilor electorale, agenŃii politici, titularii puterii consumă
importante energii în scopul fabricării imaginilor care să-i avantajeze astfel
încât să li se mărească numărul de aderenŃi, simpatizanŃi şi alegători. O
componentă importantă a culturii politice funcŃionale a clasei politice
contemporane o constituie ştiinŃa şi arta de a acumula prestigiu, de a
confecŃiona şi propune o anumită „imagine“ şi, deci, de a manipula opinia
publică cu scopul de a obŃine atitudinile şi comportamentele dorite. Într-un
astfel de context, pentru profesioniştii manipulării mulŃimilor, adevărul şi
dreptatea contează prea puŃin; mai importantă devine arta de a înfrumuseŃa
realitatea, de a masca defectele şi neîmplinirile, de a exagera meritele, adică
de a valorifica machiajul, camuflarea, compoziŃia – precum în arta dramatică,
pentru a fabrica vedete politice. Este aici o artă, veche de când există politică,
prin care au fost valorificaŃi şi acei factori obiectivi generatori de prestigiu şi
de putere: aptitudinile şi talentul pentru managementul politic, nivelul şi tipul
de cultură politică a agentului, etapa de evoluŃie a agentului (dacă se află în
campania electorală, dacă este în ascensiune politică sau într-o etapă de
declin, de insuccese, dacă este în opoziŃie sau la putere, etc.). În general, arta
de a manipula, de a construi imagini, de a face poporul să creadă că el
guvernează cu adevărat, are şanse mai mari de reuşită în perioadele de
ascensiune istorică a agenŃilor politici. Perioadelor de insuccese în realizarea
programelor politice, de declin, de criză, le corespunde fenomenul obiectiv
de erodare şi alienare a puterii, de atenuare până la dispariŃia sau
transformarea în contrariu a prestigiului. Latura diabolică a puterii politice a
stârnit sentimente de ură, de oprobriu din partea publicului, comportamente
de nesupunere şi împotrivire.
*
* *
Abordând, în sinteză, concepŃiile despre putere, rezultă că acestea s-
au polarizat în jurul a două tendinŃe fundamentale: una, care consideră
omul ca fiinŃă egoistă, înzestrat prin natura lui cu calităŃi negative (homo
homini lupus est) iar societatea ca un teren al conflictelor de interese între
sociogrupuri, între clase sociale şi instituŃiile create de acestea. Cei care au
aderat la acest crez au văzut în putere o şansă ce se obŃine prin luptă cu
toate mijloacele, inclusiv prin violenŃă, prin utilizarea forŃei brute, etc.
33