CUPRINS

SCHIMBAREA ŞI MODERNIZAREA POLITICĂ
clădirea ordinii şi evitarea anarhiei, sancŃionând conduitele ostile ordinii şi
coeziunii colectivităŃilor. Totodată, legea stabileşte limitele de toleranŃă pentru
conduitele sociale deviante de la norme. Dar legea dobândeşte eficienŃă, este
respectată şi aplicată cu uşurinŃă dacă va fi recunoscută de bună voie de către
toŃi cetăŃenii (sau de majoritate) şi de toate instituŃiile. Aceasta depinde de
concordanŃa legii cu interesul şi voinŃa generale, cu obiceiurile şi tradiŃiile
colectivităŃii, de modelele de acŃiune consacrate prin forŃa tradiŃiilor. Într-un
astfel de context, sentinŃele judecătoreşti au un grad înalt de executare, sunt
susŃinute de colectivitate şi sunt un indicator pentru eficienŃa organizatorică a
statului; sentimentele de justiŃie socială, de securitate, de garanŃie a libertăŃii
de acŃiune a individului sunt bine asigurate - fapt care va influenŃa pozitiv
creşterea gradului de raŃionalitate şi de ordine în acŃiunile sociale.
Dar, dinamica sistemului juridic este dependentă nu numai funcŃional,
ci, în bună parte, şi genealogic de natura sistemului politic, a puterii. Aceasta
posedă o anumită capacitate de inovare, de adaptare la cerinŃele noi venite
din sfera societăŃii civile, de mobilizare a resurselor politice pentru a-şi atinge
scopurile, de socializare politică, subordonată sistemului de valori după care
se ghidează. Ori, toate cele amintite se vor răsfrânge asupra conŃinutului
transformărilor produse în cadrul sistemului de norme juridice, îşi vor lăsa
amprentele asupra exercitării rolului dreptului în societate, asupra ordinii ce va
lua fiinŃă în cadrul societăŃii civile. Însă relativa autonomie a subsistemelor
politic şi juridic, în cadrul strânselor conexiuni dintre ele, evoluează, în
regimurile democratice contemporane, în direcŃia promovării şi respectării
principiului separaŃiei puterilor în stat – considerat, de mai bine de două secole
încoace, ca fiind unul dintre pilonii edificiului democraŃiilor moderne şi
contemporane. Un astfel de stat conŃine premise solide, care pot facilita
participarea amplă a grupurilor sociale la viaŃa politică, la luarea celor mai
importante decizii şi la aplicarea lor. Totodată, este capabil să raŃionalizeze
autoritatea, să-şi specializeze funcŃiile pentru a-şi spori operativitatea şi
eficienŃa în acŃiunile întreprinse la scară socială globală.
4. Problema dezvoltării politice a statelor aflate în tranziŃie
TranziŃia a devenit o problemă şi un program politic pentru multe Ńări.
Obiectivele şi conŃinutul tranziŃiei sunt mult diferite de la o Ńară la alta. Chiar
dacă aşa stau lucrurile, pot fi intuite câteva tipuri de tranziŃie: tranziŃia
propusă de guverne aparŃinând unor Ńări din lumea a treia; tranziŃia practicată
în unele Ńări avansate economic, care vizează perfecŃionări limitate la sfera
sistemului politic; tranziŃia care a angajat o serie de state europene, orientată
în direcŃia restructurărilor monetare, financiare, fiscale, bugetare, instituŃionale
etc., impuse de integrarea europeană; tranziŃia limitată la sfera vieŃii
economice, realizată de acelaşi tip de regim politic (de exemplu, în China şi
Vietnam) etc. O tranziŃie de alt tip se produce în Ńările post – comuniste, unde
au loc, după anul 1989, profunde restructurări la nivelul sistemului social
global axate pe demolarea sistemului economic hipercentralizat, cu mecanism
261