CUPRINS

SCHIMBAREA ŞI MODERNIZAREA POLITICĂ
Mişcările reformatoare se desfăşoară gradual, parcurgând câteva
faze nu întotdeauna bine delimitate: a) reforma se originează într-o stare de
nemulŃumire a unor cercuri sociale, datorată nesatisfacerii unor trebuinŃe
primare; b) atitudinea de nemulŃumire faŃă de unele aspecte ale ordinii socioeconomice,
ale modelului juridic corespunzător acesteia, se manifestă în
psihicul colectivităŃii prin discuŃii spontane, agitaŃie, eforturi de a găsi soluŃii
concretizate în viziuni, proiecte referitoare la o nouă ordine socio-juridică, prin
care să se excludă cauzele nemulŃumirilor; c) treptat se formează cercuri
neformale, se impun personalităŃi, lideri, conducători, care incearcă să-şi
impună proiectele lor, se cristalizează o ideologie raportată critic la ordinea de
drept existentă şi care pledează pentru un proiect de schimbare socială; d)
grupurile neformale se organizează, se configurează şi se sudează o structură
organizaŃională a mişcării spre a deveni aptă să realizeze programul de
reformă. Nucleul organizaŃiei se compune din ideologi, lideri, tehnicieni ai
organizării, activişti, specialişti în ‘’imagine’’, care ştiu să asigure eficienŃa
activităŃii întreprinse; e) activitatea efectivă de realizare a programului de
reformă, în cadrul căreia organele mişcării, instituŃiile create vor folosi
membrii organizaŃiei pentru atingerea scopurilor. În acest proces, sistemul
dreptului va fi amendat; vor fi înlăturate acele norme juridice care reglementau
şi apărau ordinea socio-economică generatoare de contradicŃii, disfuncŃii şi
vor fi create noi reglementări juridice corespunzătoare proiectului de reformă;
f) dacă reforma va reuşi, organele si organizaŃia se vor consolida, treptat
acestea din nou se vor osifica, închista, birocratiza, vor ajunge să funcŃioneze
"în gol", fără a mai şti cum să răspundă solicitărilor noi ale vieŃii socio-politice,
manifestând rigiditate, răspunsuri închistate în raport cu cerinŃele dinamicii
sociale. Devine astfel necesară schimbarea lor de către o nouă mişcare
reformatoare.
Se poate observa faptul că dreptul, pe parcursul proceselor de
reformă, exercită iniŃial o funcŃie conservatoare, fiind un instrument al
deŃinătorilor puterii politice. După ce sistemul juridic trece sub controlul forŃelor
reformatoare, acesta, prin schimbările intrinseci care survin, va exercita o
funcŃie dinamizatoare pozitivă în raport cu dinamica ordinii socio-economice şi
cultural-spirituale.
C. Mişcările revoluŃionare cuprind acŃiuni sociale de mare
anvergură, având ca obiect transformarea calitativă a vieŃii sociale, prin care
se realizează înlocuirea unui sistem social-economic şi cultural cu un altul
convenabil forŃelor socio-politice ce înfăptuiesc revoluŃia. Acestea, pentru a
realiza programul de schimbare structurală, trebuie să cucerească puterea
politică, să înlăture sistemul politic-juridic existent odată cu elita guvernantă şi
apoi să clădească o nouă lege, o nouă ordine politică, economică, socială,
culturală, spirituală şi ecologică.
RevoluŃiile se deosebesc de reforme prin scop şi metode.
Reformatorii îşi desfăşoară activitatea în cadrul ordinii sociale existente, în
acord cu cadrul legal, normativ, urmărind nu înlăturarea ordinii sociale
existente, ci doar aducerea unor amendamente organizării statale, economice
etc. Ori, revoluŃionarii nu-şi pot desfăşura în mod liber activitatea, pentru că ei
257