CUPRINS

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
Sociologul polonez Jan Szczepański descrie mecanismul afirmării
unei mişcări sociale astfel: "Apare deci o stare de nelinişte socială, care se
manifestă prin conduite deviante de la normele curente, deci contacte
intensificate, adunări înfierbântate ale cercurilor sociale, discuŃii despre starea
de lucruri existentă, căutarea unor aspecte tot mai noi ale acestei stări de
lucruri şi definirea lor ca insuportabile, răspândirea de zvonuri, stabilirea
responsabilităŃii pentru starea de lucruri existentă, acuzarea diferitelor
persoane şi plângeri la adresa făptaşilor reali sau imaginari ale acestei stări,
ori a oamenilor care o menŃin. Starea de nelinişte poate cuprinde colectivităŃi
mai mari sau mai mici, anumite categorii profesionale, care se simt private în
mod deosebit, categorii de vârstă, colectivităŃi teritoriale, pături sau întregi
clase sociale" 1 . O serie de distinşi sociologi au divizat mişcările sociale în mai
multe tipuri: A. Mişcările protestatare; B. Mişcările reformatoare; C. Mişcările
revoluŃionare; D. Mişcările regresive; E. Mişcările utopice.
A. Mişcările protestatare sunt prezente în toate timpurile, cuprinzând
uneori pături largi ale populaŃiei, alteori categorii socio-profesionale, alteori
categorii de vâstă - în special tineretul. Ele s-au răspândit şi diversificat
enorm de mult în ultimele decenii sub forma mişcărilor studenŃeşti, de
renaştere religioasă, de emancipare morală, mişcări de promovare a unor noi
valori estetice în lumea artelor, mişcări feministe etc. Toate aceste mişcări se
formează în jurul unei personalităŃi marcante - liderul, şi exprimă
nemulŃumirea, dezacordul şi protestul faŃă de anumite valori, instituŃii, procese
sociale. Protestul se exprimă, de obicei, prin elemente ale Ńinutei vestimentare
şi capilare, prin comportamente excentrice, în dezacord cu normele morale,
cu modelele cotidiene, prin schimbarea conduitei verbale, a deprinderilor etc.
care se transmit prin contaminare emoŃională.
Deşi nu urmăresc să schimbe orânduirea socio-economică, nici
măcar să reformeze sistemul politic-juridic, mişcările protestatare pot fi
iniŃiatoarele unor noi sisteme de valori, noi modalităŃi de exprimare în artă, noi
modele de conduită, de afirmare şi generalizare a unor ideologii noi etc.
În general, codurile normative sunt puŃin receptive la mişcările
protestatare. Raportarea dinamicii sistemului juridic la astfel de mişcări se
face, de regulă, prin intermediul organelor puterii statale. În funcŃie de felul în
care acestea percep sensul mişcării contestatare se va recurge la înnoirea
legii sau, dimpotrivă, la limitarea acŃiunilor de protest.
B. Mişcările reformatoare sunt mai profunde, desfăşurându-se în
cadrul ordinii sociale şi juridice stabilite, şi constau în introducerea unor
schimbări economice, sociale, politice, culturale, religioase, morale, juridice,
pe cale legislativă sau prin schimbarea unor instituŃii, astfel încât să se
optimizeze viaŃa colectivităŃii. Ideologii şi conducătorii reformelor au libertate
de exprimare şi de acŃiune, de folosire a mijloacelor de comunicare în masă
pentru a realiza programul de reformă. Ei, acceptând, în mare, ordinea
socială, caută să producă schimbări limitate în anumite domenii, promovează
decizii moderate în cadrul sistemului politic - juridic existent.
1 J. Szczepański, "NoŃiuni elementare de sociologie", E.S., Bucureşti, 1972, p.422.
256