CUPRINS

SCHIMBAREA ŞI MODERNIZAREA POLITICĂ
funcŃiune a capacităŃilor necesare pentru a asigura pacea internă şi cea
mondială.
În final, ar trebui subliniat faptul că nu există un model unic, o
direcŃie certă, universal valabilă a dezvoltării politice. Nu pot fi acceptate
standarde necesare şi suficiente, nici un prag obligatoriu de trecut pentru ca o
anumită societate politică să fie considerată dezvoltată. Modernizarea politică
nu poate fi o operaŃie ‘’prin transplant’’, n-ar trebui să fie o operă de import sau
de export, dacă, într-adevăr, se doreşte ca ea să reuşească, să obŃină
performanŃe fireşti. Dezvoltarea politică este rodul eforturilor interne,
‘’naturale’’, istorice ale fiecărui popor, ale clasei politice; fiecare Ńară îşi caută
calea proprie spre a-şi realiza idealul politic, spre a realiza o ordine socioeconomică
şi politică adecvată valorilor ei, tipului propriu de dreptate.
Căutarea şi realizarea identităŃii naŃionale are şi o faŃetă politică. Dar, în
contextul adâncirii interdependenŃelor dintre statele - naŃiuni, programul de
modernizare politică, cu valorile care-l ghidează, constituie un rezultat al
experienŃei istorice acumulate, al obiceiurilor şi tradiŃiilor, al specificului
naŃional, pe de o parte, şi al experienŃei omenirii în ansamblul ei, al valorilor
universale, pe de altă parte.
2. Mişcările sociale şi cadrul legal
Mişcările sociale sunt modalitatea principală de producere a
schimbărilor, a dezvoltării sistemelor sociale. O mişcare socială constă în
participarea unui număr mare de indivizi, caracterizaŃi prin aderenŃă la valori
comune, prin comportamente similare, prin cooperarea lor în funcŃie de un scop
comun, folosind metode adecvate, la transformarea activă a vieŃii sociale, a
ordinii de drept existente. Mişcarea socială pune în practică o ideologie, o
concepŃie despre ordinea socială şi juridică, impune un nou sistem de valori,
schimbă relaŃiile economice, sociale, insituŃionale, inclusiv dreptul.
Mecanismul declanşării unei mişcări sociale (răscoală, insurecŃie,
reformă, revoluŃie etc.) este deosebit de complex şi nu se produce după o
anumită schemă explicativă, are o configuraŃie individualizată, datorată
condiŃiilor concrete de spaŃiu şi timp în care se desfăşoară. La baza apariŃiei
unei mişcări sociale (este şi cazul evenimentelor din decembrie 1989 din
România) se află o situaŃie socio-economică şi politică-juridică complexă, în
cadrul căreia un număr relativ mare de oameni nu au posibilitatea să-şi
satisfacă unele nevoi şi aspiraŃii fundamentale. Nesatisfacerea acestor nevoi
şi aspiraŃii produce nemulŃumiri, frustrare, o psihoză şi o nelinişte colectivă,
propagate prin contacte informale între tot mai mulŃi oameni. ContradicŃiile
economice, raŃionalizarea consumului unor bunuri, numeroasele îngrădiri ale
personalităŃii, sistemul politic-juridic rigid, pietrificat şi conservator al unei vieŃi
social-economice ineficiente, disproporŃionarea raportului dintre drepturile şi
obligaŃiile individului în favoarea obligaŃiilor şi servituŃilor faŃă de sistem au
generat valori şi aspiraŃii contrare, o mişcare socială de împotrivire, de
schimbare a orânduirii, implicit a legilor care au clădit-o.
255