CUPRINS

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
potrivite programe politice şi decizii, a modela opinia publică, a coordona
activităŃile, a întreŃine şi întări ordinea publică, a efectua controlul şi a exercita
constrângerile legitime), de capacitatea de supravieŃuire, prin formarea culturii
civice favorabile menŃinerii sale, prin socializarea politică (realizată de
instituŃiile de învăŃământ, mass - media, academii, biserică, armată, partide
politice). De asemenea, nivelul dezvoltării politice este dat de gradul de
afirmare a egalităŃii sociale dintre cetăŃeni - fapt ce se exprimă prin
participarea la activităŃile politice, prin cultura politică de participant. Cu cât un
sistem politic este mai dezvoltat, cu atât conştiinŃa şi cultura participării sunt
mai active, principiul liberal al eligilibilităŃii personalului politic cu status-uri mai
importante va funcŃiona mai bine, recrutarea specialiştilor pentru posturile
publice se va face după competenŃă şi merite, iar statul de drept va funcŃiona
la parametrii deziderabili - democraŃia dovedindu-se a fi un fapt social.
Dimpotrivă, în Ńările lumii a treia aceste trăsături ale vieŃii politice lipsesc sau
se manifestă anemic: tendinŃa dominantă este aceea de concentrare a
autorităŃii în mâinile unui singur partid sau a unui lider charismatic, de
exercitare a dominaŃiei de către o oligarhie sau aceea de personalizare a
puterii. Se afirmă astfel un fel de paternalism generator de înstrăinare a
maselor de viaŃa politică; gândirea unică, conceperea programului politic fiind
apanajul conducătorului, al cercului oligarhic. Societatea civilă devine aici o
masă de manevră, o stare amorfă asupra căreia va opera birocraŃia statală,
condusă de cercul oligarhiei.
Cei mai mulŃi politologi au abordat dezvoltarea şi modernizarea
politică în strânsă legătură cu dezvoltarea generală a societăŃii, mai ales a
economiei. Din acest punct de vedere, S. Huntington sublinia ideea că rata
instituŃionalizării politice trebuie să reflecte schimbările şi progresele socioeconomice
sau, în secolul trecut, Titu Maiorescu susŃinea că formele
(instituŃiile politice-juridice) trebuie armonizate cu fondul (structurile
economice, obiceiurile, tradiŃiile şi mentalităŃile naŃionale) sau, în acelaşi secol,
K. Marx elaborase legea interacŃiunii dintre baza economică şi suprastructură,
în care aportul decisiv aparŃine primei. Într-o astfel de perspectivă mai largă,
modernizarea politică presupune: adâncirea diviziunii muncii prestate în
sfera vieŃii politice (ceea ce implică profesionalizare, specializare, raŃionalizare
şi eficienŃă sporită); exercitarea autorităŃii politice după criterii raŃionale active
(ceea ce presupune o dispunere ierarhică a status-urilor care să ofere un
coeficient optim de autonomie în plan local, dar să asigure, în acelaşi timp, o
centralizare suficientă la nivel naŃional, să funcŃioneze cât mai bine şi
transparent sistemele de comunicare înăuntrul vieŃii politice dar şi între
societatea politică şi societatea civilă); dezvoltarea culturii politice - civice -
fapt care va produce o creştere a gradului de participare la viaŃa politică a
cetăŃenilor; realizarea unei rate a instituŃionalizării politice - juridice cât mai
bine adaptată dezvoltării generale a societăŃii; perfecŃionarea democraŃiei
(ceea ce va garanta dezvoltarea liberă a personalităŃii şi exprimarea liberă a
individului, pluralismul politic, competiŃia, caracterul constituŃional al alegerii
guvernanŃilor şi al actelor de guvernare, supremaŃia legii); menŃinerea în
254