CUPRINS

XI. SCHIMBAREA ŞI MODERNIZAREA POLITICĂ
1. Schimbare socială şi dezvoltare politică
Oricare societate umană a cunoscut şi va cunoaşte diferite schimbări
care pot duce la acumulări cantitative (consolidare, maturizare), la perioade
de progres (schimbări structurale, care generează o mai bună funcŃionare şi
creşterea performanŃelor societăŃii respective), de stagnare (menŃinerea
echilibrului structural al societăŃii date, care implică diverse energii necesare
stagnării. Aşa, de pildă, pacea implică o mulŃime imensă de acŃiuni pentru a fi
menŃinută, reprodusă; numărul şi amploarea acestor eforturi vor fi mult mai
mari dacă pacea va trebui reconstruită şi aceasta pornind de la o situaŃie
internaŃională beligenă), de involuŃie (declin, regres, decădere). Sursa
schimbării unei societăŃi este acŃiunea umană de orice fel (economică,
politică, ecologică, religioasă, culturală, etc.). În funcŃie de specificul acŃiunilor
concrete şi de naşterea seriilor de acŃiuni istorice, vor rezulta diverse tipuri de
schimbare: schimbare economică, schimbare politică, schimbare juridică,
schimbare morală, schimbare ecologică, schimbare culturală,
schimbarea instituŃiilor, etc. Toate acestea sunt rezultatul acŃiunilor,
mişcărilor sociale ale unor agenŃi colectivi şi individuali, care pot exterioriza
comportamente de acceptare a valorilor, scopurilor şi normelor existente în
societate sau, dimpotrivă, se pot angaja în acte de protest şi contestatare,
urmărind să impună schimbări, variabile ca amplitudine şi după consecinŃele
lor, în organizarea socio - economică şi politică, recurgând la mijloacele
instituŃionalizate, dar, mai ales, neinstituŃionalizate la care îşi crează acces.
În funcŃie de durata şi profunzimea transformărilor, schimbările în
societate, în istorie, sunt cuprinse pe o paletă diversificată, între acumulări
graduale, insesizabile şi revoluŃiile violente, explozive. Astfel, printre
mişcările şi schimbările cele mai puŃin evidente (într-o perioadă istorică scurtă)
sunt cele evolutive, care le-ar putea cuprinde pe cele spontane
(neintenŃionate, inconştiente), de tipul derivei sociale, acestea au o lungă
durată; de exemplu, procesul de populare umană a planetei Pământ - proces
ce a generat noi şi noi probleme pentru care au fost necesare soluŃii privind
sedentarismul, coexistenŃa populaŃiilor orientate de valori şi culturi diferite,
etc.) şi pe cele intenŃionate, instituŃionalizate de tipul reformelor sociale (cum
este şi cea actuală în Ńările post - comuniste, care se confruntă cu tranziŃia de
la socialism, caracterizat prin economia de comandă şi totalitarism politic, la
societatea pluralistă, bazată pe acumularea individuală şi socială de capital,
pe economia de piaŃă şi democraŃie în plan politic). Pe de altă parte, mişcările
radicale pot avea loc la nivel global (macrosocial), desfăşurându-se sub forma
revoluŃiilor socio - politice. Schimbarea prin revoluŃie întrerupe evoluŃia
globală a societăŃii, ea desemnează o criză structurală ce afectează evoluŃia