CUPRINS

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
b) individul devine conştient de faptul că posibilităŃile sale de alegere
în ce priveşte rolurile asumabile sunt limitate;
c) fiinŃa umană dobândeşte conştiinŃa responsabilităŃii, referitor la
modul în care respectă normele etico-juridice, în virtutea căreia evită
sancŃiunile punitive ce succed în mod firesc încălcarea normelor şi doreşte, în
acelaşi timp, să obŃină mai mult prestigiu, aprecieri pozitive în urma
conformării la modelul etico-juridic oferit de societate.
În procesul socializării individului, controlul social va conduce la
acceptarea şi interiorizarea valorilor, scopurilor, normelor, obiceiurilor şi
mentalităŃilor colectivităŃii, controlul social se transformă treptat în autocontrol,
în acŃiune liberă a indivizilor care vor reproduce, adesea în mod creator,
modelul cultural-normativ al societăŃii. În esenŃă, socializarea are ca efect
crearea de personalităŃi conformiste, care vor manifesta comportamente
previzibile, integrate în sistemul social. Dar, socializarea este un produs
dinamic, deschis, nelipsit de implicaŃii ambivalente, pentru că individul nu se
va mărgini la o învăŃare mecanică a conformităŃii în raport cu valorile şi
normele colectivităŃii, nu se va integra linear în cerinŃele acesteia, ci va învăŃa
să compare, să aleagă, să conteste, să respingă anumite modele din oferta
societăŃii. De aceea, R. Linton, E. Sapir, A. Kardiner etc. au înlocuit termenul
de socializare cu cel de aculturaŃie, accentuând asupra importanŃei asimilării
valorilor şi scopurilor, a modelelor culturale.
Socializarea politică este o faŃetă a socializării de ansamblu a
individului, a asimilării culturii societăŃii, având o specificitate în ansamblul
proceselor socializatoare, prin faptul că ea va conduce în final la formarea
acelor aptitudini ale fiinŃei umane care, în calitatea ei de cetăŃean, îi va
permite să facă distincŃie între societatea civilă şi societatea politică, să
înŃeleagă şi să evalueze faptele politice, să formuleze opŃiuni politice şi să
participe la rezolvarea treburilor politice, corespunzător status-urilor şi rolurilor
pe care le-a asimilat. Socializarea politică este un proces complex, multifazic
de formare şi dezvoltare a culturii politice a individului, de însuşire de către
acesta a unor roluri care-l fac capabil de a participa la viaŃa politică.
Socializarea politică, ca socializarea în genere, nu este un proces de
“dresură socio-politică”, nu constă într-o simplă recepŃie şi acceptare pasivă a
elementelor de cultură politică-juridică transmise de către generaŃiile mature,
ci angajează o amplă modelare a personalităŃii, susŃinute eforturi de învăŃare
socială pe tot traseul vieŃii individuale, având ca produs observabil
comportamentul politic-civic, participarea fiinŃei umane la viaŃa politică. Ea nu
se rezumă la acumularea de cunoştinŃe, informaŃii politice, nici la formarea
unor capacităŃi de valorizare a faptelor politice şi de orientare în spaŃiul politic,
ci în mult mai mare măsură constituie un exerciŃiu de practicare a unor
comportamente politice, participative, de exteriorizare a personalităŃii prin
atitudini de acceptare sau neacceptare a unor decizii politice, prin formularea
de opŃiuni, prin operaŃiuni de propagare activă a elementelor culturii politice în
favoarea valorilor pe care se axează personalitatea, de participare directă la
activităŃi de conducere etc.
246