CUPRINS

CULTURA POLITICĂ
4. Socializarea şi aculturaŃia politice
Când vine pe lume, fiinŃa umană începe să-şi pună în valoare
potenŃialul social pe care-l are, angajându-se într-un proces continuu de
interacŃiune cu semenii, învăŃând, lărgindu-şi experienŃa cognitivă şi socială,
folosindu-şi o gamă diversificată de deprinderi ce îi permit o participare activă
în societate. Acest proces important de învăŃare de noi şi noi roluri sociale de
către individ, prin care el îşi dezvoltă o identitate şi se manifestă ca membru
activ al societăŃii, este numit socializare.
În ultimele decenii au fost date numeroase definiŃii procesului de
socializare (din perspectivă psihologică, sociologică, a sociologiei devianŃei,
culturologiei, teoriei cognitive, interacŃiunii simbolice). Cei mai mulŃi autori
consideră socializarea ca un proces ontogenetic, stadial, constând în
totalitatea influenŃelor formativ-educative exercitate de diferitele grupuri
sociale asupra indivizilor ce intră în componenŃa lor. Prin acest proces
indivizii asimilează limba, valorile, obiceiurile, tradiŃiile, deprinderile, atitudinile,
normele, regulile de comportament specifice grupului social din care ei fac
parte. Dezvoltarea normală a fiinŃei umane reclamă contacte interindividuale,
ocazii de a vedea, a auzi şi învăŃa de la semeni, apropierea şi comuniunea cu
alte fiinŃe umane. InfluenŃele formative, educative, modelatoare provin din
partea unor agenŃi formali şi informali, se produc în mod voit sau în mod
spontan, generând pentru personalitatea în curs de dezvoltare mecanisme de
asimilare, alegere, învăŃare, de adaptare, integrare, de conformare sau
neconformare la cerinŃele mediului social, politico-juridic şi moral.
Primele instanŃe de socializare, implicit politică, sunt familia (cea mai
importantă), şcoala şi biserica, grupul de vârstă, mass-media; urmează apoi
cercurile de prieteni, colectivul de muncă, armata, instituŃiile frecventate,
partizanatul etc. După sociologul Norman Goodman “singurul factor cu adevărat
important în socializare este familia. Familia este prima şi cea mai continuă lume
socială pentru sugar şi copil. În familie se stabilesc primele şi cele mai durabile
relaŃii intime. Capacitatea comunicativă, în primul rând prin învăŃarea limbii, are
loc iniŃial în familie. Tot în familie, sugarul şi copilul fac cunoştinŃă cu elementele
cheie ale culturii … familia asigură identitatea socială iniŃială a copilului în raport
cu rasa, religia, clasa socială şi genul. Şansele generale în viaŃă, sănătatea,
longevitatea, gradul de educaŃie şi tipul de ocupaŃie sunt puternic influenŃate de
familia în care copilul se naşte” 7 . Dar mediul familial va determina socializarea
copilului întotdeauna împreună cu ceilalŃi factori.
O mare parte a cercetătorilor americani au ajuns la concluzia că
integrarea indivizilor în grupurile, colectivităŃile sociale este rezultatul a trei
factori:
a) însuşirea, interiorizarea normelor juridice şi morale, a modelelor de
comportament şi valorilor;
7 N. Goodman, “Introducere în sociologie”, Editura Lider, Bucureşti, p.120.
245