CUPRINS

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
naraŃiunile privitoare la origine, cu miturile societăŃilor tradiŃionale. Însă,
diferind de mit, ideologiile politice iau forma unei argumentaŃii demonstrative
ce vizează stabilirea necesităŃii ordinii politice sau caracterul ineluctabil al
evoluŃiei sale. Ele sunt fiicele naturale ale societăŃii industriale şi
postindustriale, în care prevalează modul ştiinŃific de gândire. Totuşi, ele se
diferenŃiază net de ştiinŃă. Ideologiile nu acceptă răsturnarea “argumentelor”
lor, bazate pe un progres al cunoaşterii. Ele constituie sisteme de gândire
închise şi fixate, ce nu se adresează doar raŃiunii oamenilor, ci şi afectivităŃii
lor”. 6
Din cele prezentate anterior reiese faptul că ideologiile politice sunt
modalităŃi preştiinŃifice de reflectare a vieŃii sociale - modalităŃi prin care
grupurile sociale, colectivităŃile umane ajung la o conştiinŃă de sine mai mult
sau mai puŃin deformatoare a realităŃii, conŃinând în anumite proporŃii
elemente de gândire sincretică, primitivă, infantilă, exprimate sub forma
mitului, a construcŃiilor imaginare, a elementelor de falsă cunoaştere. Cu toate
aceste “vicii”, în multe cazuri ideologiile politice au promovat valori generalumane;
propagarea lor în mediul mulŃimilor, al societăŃii civile a condus la
întărirea consensului, a coeziunii sociale, a comunităŃii politice. Ideologiile
politice care au intrat în vogă, pe fundalul adâncirii clivajelor sociale, al unor
procese de restructurare istorică a societăŃii (prin revoluŃii, războaie, mari
reforme etc.), au servit ca platforme pentru legitimarea fie a unei practici
politice istorice, fie a închegări unor alianŃe politice, fie a unei puteri politice,
fie a înlăturării unui regim politic.
Doctrinele politice de astăzi sunt numeroase: liberală, socialdemocrată,
socialistă, creştin-democrată, ecologistă, conservatoare,
naŃionalistă, comunistă, feministă, etc. Din cadrul celor nominalizate s-au
desprins diferite variante, dizidenŃe, doctrine “hibrizi” (provenite din
combinarea a două sau a mai multora). Pe acest fond, ideologiile politice au
fost clasificate în: ideologii de stânga, de centru şi de dreapta;
conservatoare, reformiste şi revoluŃionare; regaliste şi republicane;
materialiste şi idealiste; sclavagiste, feudale, capitaliste, comuniste;
tradiŃionale, moderne şi postmoderne; individualiste şi colectiviste etc. O
clasificare recentă (cea a lui Guido Dericks) are drept criteriu distincŃia dintre
comunitate şi societate-proces istoric ce s-a afirmat cu putere începând din
secolul al XIX-lea. În acest sens, doctrinele politice care justifică interesele
unor comunităŃi umane particulare, aflate în concurenŃă cu altele, sunt cele de
tipul: naŃionalismului, conservatorismului, cele ecologice, iar cele care
pledează pentru o societate a universalului, pentru construcŃia europeană şi
reglarea globală a relaŃiilor internaŃionale sunt liberalismul şi socialdemocraŃia.
În fond, acestea sunt şi cele mai puternice crezuri politice,
curente de opinie şi ideologii politice contemporane. Iată de ce, într-un capitol
anterior, am creionat identitatea acestor ideologii.
6 D. Chagnollaud, “DicŃionar al vieŃii politice şi sociale”, Ed. ALL, 1999, p.72
244