CUPRINS

CULTURA POLITICĂ
politice fundamentale-conservatorismul, socialismul şi liberalismul, restul fiind
derivate şi combinate teoretice sau istorice ale lor”. 5 Într-o astfel de
accepŃiune, ideologiile sunt create de intelectuali cu vocaŃie doctrinară,
“avocaŃială” (în sensul că au abilitatea de a apăra interesele particulare, că
ştiu să construiască un discurs dependent de identitatea unei colectivităŃi
particulare); ele conŃin un grad de corespondenŃă cu realitatea la care se
referă dar şi reflectări, justificări, evaluări inadecvate, incoerente, false,
neştiinŃifice. Aceleaşi aspecte sunt valabile pentru judecăŃile de valoare
conŃinute de orice ideologie (judecăŃile de valoare exprimă opŃiunile, dorinŃele
agentului acŃiunii, exprimă atitudinea sa faŃă de alŃi agenŃi sociali etc.);
acestea pot avea o întemeiere sau o raŃiune suficientă foarte diferită,
mergându-se până la evaluări dintre cele mai aberante. Modul cum se
combină judecăŃile de existenŃă cu cele de valoare, proporŃiile dintre
reflectarea adecvată şi inadecvată a realităŃii, dintre adevăr şi fals diferă de la
o ideologie la alta.
O variantă particulară a conceptului de ideologie o constituie
ideologiile politice. Acestea exprimă într-un plan teoretic-justificativ, prin
raportare la anumite valori şi norme cu conotaŃii particulare, atitudinile,
interesele, sentimentele şi voinŃa agenŃilor politici, a grupurilor sociale pe care
aceştia le reprezintă, faŃă de starea, evoluŃia şi perspectivele societăŃii
globale, faŃă de raporturile de putere şi de dominare. Ideologiile politice sunt,
deci, o componentă a conştiinŃei de sine a agenŃilor politici, având o funcŃie de
direcŃionare, de reglare, de ordonare a comportamentului politic, sunt cele
care oferă repere axiologice, proiecte generale privind evoluŃia omului şi a
societăŃii, pentru a modela elaborarea programelor, strategiilor şi tacticilor
agenŃilor politici.
Aşadar, ideologiile politice sunt dependente de acŃiunea politică, se
integrează în viaŃa agenŃilor politici, ca vectori ai luptelor politice, propunând
introducerea unei noi ordini socio-economice, a unui nou sens în viaŃa politică
şi socială. Din această perspectivă, ele fie că propun şi descriu o ordine
socială dezirabilă, fie că vor aduce justificări unor interese şi proiecte de
realizare a lor, fie că vor condamna ideile şi practicile agenŃilor politici
concurenŃi, în special ale celor aflaŃi la polul opus. Ideologiile politice sunt
promovate atât de reprezentanŃii puterii, ca discursuri justificative ale puterii
exercitate de ei, cât şi de reprezentanŃii opoziŃiei, ca discursuri care optează
pentru o nouă ordine politică şi care critică distructiv ordinea existentă,
practicile politice-juridice de susŃinere a acesteia. Prin urmare, orice ideologie
politică va conŃine atitudini şi opŃiuni “pro” şi “contra”, va avea în sine o
elaborare teoretică de tip constructiv-justificativ şi o alta de tip distructiv-critic.
Ideologiile politice sunt, deci, în acelaşi timp, nu numai “discursuri” ale
puterii sau împotriva puterii, ci şi resurse, instrumente, “arme” ale
practicii politice.
Ca veritabile ghiduri de acŃiune colectivă, ideologiile politice “descriu
ordinea socială, o condamnă sau o justifică. În acest sens, ele se înrudesc cu
5 Alina Mungiu-Pippidi, “Doctrine politice”, Polirom, Iaşi, 1998, p.9
243