CUPRINS

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
agenŃii politici, cu predilecŃie cultura politică, rezultând diferite stiluri de
acŃiune politică. Stilul politic (fie al unui lider, fie al unui partid sau grup de
presiune) exteriorizează idealurile, valorile, proiectele şi normele la care
agentul politic aderă, dând o anumită personalitate şi putere de influenŃă
acestuia. Stilul unui agent politic este cultura lui în acŃiune, este civilizaŃia
politică.
3. Ideologiile, componente vectoriale şi dinamogene
ale culturii politice
Ideologiile au făcut parte integrantă din cultura politică, din cultura
umanităŃii în general, din momentul în care a apărut conştiinŃa socială.
Ideologiile au constat în seturi de credinŃe şi atitudini, de valori, norme şi
reprezentări colective justificate prin raŃionamente, teoretizări, construcŃii
doctrinare mai mult sau mai puŃin reuşite din punct de vedere logic şi ştiinŃific.
Ideologiile au fost şi sunt diferite: religioase, economice, politice, juridice,
morale, filosofice, estetice etc. Toate au ca numitor comun faptul că îşi propun
să reflecte un segment de realitate, din care autorii ideilor şi reprezentărilor
fac ei înşişi parte, prin prisma poziŃiei, a atitudinilor, intereselor şi tradiŃiilor lor;
ideologiile încearcă să ofere un sentiment de siguranŃă agenŃilor acŃiunii
sociale în efortul lor de a-şi elabora o conştiinŃă de sine, de a intra în posesia
unor standarde de explicare coerentă a locului şi rolului lor în societate, de a
formula interpretări şi justificări ale propriilor fapte şi ale relaŃiilor cu alŃi agenŃi,
având credinŃa că acestea au o legitimare chiar în virtuŃile ideologiei
promovate.
Conceptul de ideologie a dobândit un înŃeles particular în gândirea lui
Marx şi Engels. În accepŃia iniŃială dată de aceştia, ideologia ar constitui o
reflectare iluzorie, mistificată, alienată a evoluŃiei sociale, ar fi o conştiinŃă
falsă referitoare la raporturile oamenilor cu natura, la raporturile dintre oameni
în acelaşi timp, determinată de interesul de clasă şi de limitele istorice ale
epocii în care acŃionează agenŃii sociali. Ulterior, conotaŃia conceptului de
ideologie a fost extinsă, în sensul că ea ar consta în totalitatea ideilor şi
concepŃiilor care reflectă, într-o formă mai mult sau mai puŃin sistematizată,
interesele şi aspiraŃiile membrilor unei clase sau ale unei pături sociale,
determinate de condiŃiile obiective ale existenŃei acestora, şi care serveşte la
justificarea, la consolidarea sau la schimbarea relaŃiilor sociale, în menŃinerea
sau crearea cărora clasa respectivă este interesată. 4 În consens cu această
conotaŃie, într-o carte recentă, se afirmă că “o ideologie este un set
sistematizat şi relativ ierarhizat de opinii… termenul de “doctrine” este mai
adesea preferat celui de “ideologii”, căruia i se atribuie o conotaŃie exclusiv
negativă... De fapt ideologia este mai generală decât o doctrină, fiind un mod
universalist de a interpreta realitatea, din care derivă interpretarea realităŃii
politice. Din această perspectivă, se consideră că există doar trei ideologii
4 Vezi “DicŃionar de filosofie”, E.P., Bucureşti, 1978, p.342-343
242