CUPRINS

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
meritul de a fi pus, în acest context, problema legitimităŃii sau îndreptăŃirii
puterii (a conducerii).
Există opinia că relevanŃa conceptului modern de putere ar putea fi
recunoscută în opera lui David Hume, unde politica este interpretată a fi mai
de grabă putere decât drept, adică, mai exact, puterea se exprimă prin
crearea de facto a dreptului. De aici provine conceptul modern de putere cu
următoarea conotaŃie: „capacitatea de a-i determina pe oameni (sau lucrurile)
să facă ceea ce altfel n-ar fi făcut“. 6 Într-un orizont teoretic mai larg, Hegel va
înŃelege puterea politică drept capacitate de organizare şi conducere în
vederea atingerii Binelui general al comunităŃii. Fiind emanată din voinŃa
colectivă, puterea politică este mijlocul prin care sunt elaborate şi impuse
legile, sunt iniŃiate şi organizate acele acŃiuni menite să satisfacă interesele
tuturor oamenilor. Puterea reprezintă astfel capacitatea de organizare şi
conducere în sensul atingerii Binelui general pentru comunitate în întregul ei.
O altă linie de gândire politică a pornit de la constatarea că istoria
vieŃii politice a omenirii este extrem de abundentă în ceea ce priveşte cazurile
în care voinŃa colectivă este neputincioasă în faŃa puterii. În acest spirit Fr.
Nietzsche era convins că ideile despre democraŃie, libertate, egalitate,
fraternitate, suveranitatea voinŃei populare, binele general sunt vorbe lipsite
de conŃinut îndărătul cărora domneşte voinŃa de putere, dominaŃia celor slabi
de către cei puternici, supremaŃia forŃei asupra regulilor, instinctul orb pentru
supremaŃie – ca lege a naturii umane. În astfel de condiŃii, puterea nu poate fi
un mijloc pentru realizarea Binelui general al comunităŃii, ci mai degrabă un
scop în sine. ObŃinerea puterii, exercitarea şi augmentarea ei este scopul
fundamental al omului politic, este resursa satisfacerii instinctului de
dominaŃie pe care îl posedă elita guvernantă, clasa conducătoare.
Studiind problematica puterii, B. Russell avea să definească puterea
drept “capacitate de a produce nişte efecte dorite. În acest fel....fiind daŃi doi
oameni care au intenŃii similare, dacă unul dintre ei reuşeşte să înfăptuiască
aceleaşi lucruri ca şi celălalt, şi încă altele în plus, atunci primul are mai multă
putere decât cel de-al doilea“. 7 Puterea are diferite forme, precum :
puterea sacerdotală, puterea regală, puterea brută, puterea revoluŃionară,
puterea opiniei, puterea economică. Lăsând să se subînŃeleagă importanŃa
precizării exacte a competenŃelor, a rolului puterii pentru destinul oamenilor şi
al umanităŃii în ansamblu, Bertrand Russell susŃinea că „lumea nu are nici o
şansă, afară de cazul în care puterea poate fi adusă sub control şi pusă în
serviciul întregii rase umane, al oamenilor albi, negri şi galbeni, fascişti,
comunişti sau democraŃi, şi nu al unui grup de tirani fanatici. Aceasta
deoarece ştiinŃa a făcut inevitabilă alternativa: toŃi trebuie să trăiască sau toŃi
trebuie să moară“. 8
AlŃi autori, apropiaŃi zilelor noastre, ne-au oferit definiŃii mai complexe
ale puterii. Astfel, R. Dahl, analizând relaŃia socială de putere, va construi o
definiŃie formală: „puterea lui A asupra lui B reprezintă capacitatea lui A de a-l
6 „Oxford DicŃionar de politică“, Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2001, pp. 361-363
7 Op. cit. , p. 114
8 Idem, p. 111
28