CUPRINS

REPREZENTAREA ŞI ALEGERILE ÎN SISTEMELE DEMOCRATICE
O altă limitare a accesului în turul doi al alegerilor pentru Parlament o
reprezintă pragurile procentuale prestabilite. Astfel, în FranŃa au fost
experimentate praguri de 5 %, apoi de 10 % dintre cetăŃenii cu drept de vot, în
final fiind stabilit, în 1976, pragul electoral de 12,5 % pentru a accede în al
doilea tur de scrutin. Cu cât pragul de acces în turul doi este mai ridicat, cu
atât fenomenul de nereprezentativitate în rândul partidelor mici, a partidelor
care nu şi-au găsit aliaŃi, va fi mai amplu; acestea nu vor obŃine locuri în
Parlament. Un prag mai mare amplifică motivaŃia şi eforturile partidelor
politice de a realiza alianŃe pentru a accede în turul doi şi a câştiga alegerile.
M. Duverger formulase o lege sociologică generală, încă în anul 1961,
conform căreia „scrutinul majoritar cu balotaj duce către un sistem de partide
multiple, flexibile, dependente şi relativ stabile.”
AdepŃii acestui sistem electoral au evidenŃiat avantajele, printre care
acelea că partidele au posibilitatea în primul tur să-şi măsoare forŃele, să-şi
evalueze performanŃele în teritoriu, sprijinul electoral şi să conceapă
organizarea unor coaliŃii durabile. Turul dublu oferă garanŃii pentru formarea
cu operativitate a unei majorităŃi parlamentare şi a guvernului. Criticii acestui
sistem au scos în evidenŃă lacunele în funcŃionarea reprezentativităŃii. Pe de
altă parte, segmente întregi ale societăŃii (în special, cele care constituie baza
extremismului) rămân nereprezentate în Parlament şi, pe de altă parte,
majoritatea este suprareprezentată. Fiind cunoscute avantajele şi
dezavantajele acestor sisteme electorale, în legile electorale ale statelor
europene au fost introduse amendamente menite să diminueze la maximum
dezavantajele şi să stimuleze comportamentele participativ-democratice ale
cetăŃenilor în campania electorală.
3. Sisteme de reprezentare proporŃională (scrutin proporŃional),
care acordă fiecărei formaŃiuni politice competitoare un număr de mandate
proporŃional cu importanŃa sa reală în ansamblul vieŃii politice dintr-o Ńară.
Astfel, numărul de locuri câştigate de candidaŃii unui partid pentru Parlament
este direct proporŃional cu numărul de voturi acordate de cetăŃeni.
Efectul principal al folosirii în timp a cestui tip de scrutin îl constituie
multiplicarea numărului de partide sau fragmentarea sistemului parlamentar
de partide. Pentru a preveni şi a evita o asemenea fragmentare, experŃii în
sociologia electorală recurg la trei instrumente 3 : dimensionarea
circumscripŃiilor electorale (ştiut fiind că cu cât numărul de circumscripŃii este
mai mic, cu atât efectul de reprezentativitate este mai afectat, fiind frânată
fragmentarea sistemului de partide), stabilirea clauzelor de excludere sau a
pragurilor de departajare, numărul parlamentarilor ce urmează să fie aleşi
(sau mărimea adunării elective). În general, scrutinul proporŃional, pentru a se
evita destrămarea sistemului de partide, pentru a opri fragmentarea corpului
electoral, prevede clauze (sau praguri) de excludere, fixate în termeni
procentuali : de exemplu, 3 % în Spania şi Grecia – la scară naŃională, 5 % în
Germania şi România, etc. Cu cât pragul de excludere este mai ridicat cu atât
vor fi mai avantajate partidele mari; în timp, sistemul de partide se va reduce
3 Vezi G. Pasquino, op. cit., pp. 134-142
227