CUPRINS

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
despre preferinŃele votanŃilor, despre curentele de opinie publică în privinŃa
calităŃilor personale ale candidaŃilor şi a orientării partidelor. Există perioade în
care votanŃii sunt interesaŃi cu predilecŃie de calitatea partidelor (sunt
predispuşi să aleagă un partid cu lista de candidaŃi stabilită) sau perioade în
care cetăŃenii pun pe primul plan calităŃile personale ale candidaŃilor,
solicitând vot nominal. În multe regimuri politice se îmbină votul uninominal cu
cel al listelor de candidaŃi ierarhizaŃi şi propuşi de partide sau coaliŃii.
În cadrul sistemelor politice europene partidele politice sunt
responsabile pentru selectarea candidaŃilor lor în spaŃiul electoral naŃional şi
local; partidele politice sunt autoarele selecŃiei candidaŃilor. Pentru alegerile
locale, selectoratul poate cuprinde toŃi membrii partidului din spaŃiul electoral
local sau numai anumite grupuri de delegaŃi competenŃi, împuterniciŃi să facă
o selecŃie a candidaŃilor după criteriile şi regulile partidului. Legătura dintre
candidaŃi şi organizaŃia politică va funcŃiona în întreaga campanie electorală
iar dacă cel selectat va fi ales, legătura politică de comunicare şi de susŃinere
reciprocă va fi mai funcŃională. În SUA, pe lângă modelul european,
funcŃionează de la sfârşitul secolului al XIX – lea şi un sistem de alegeri
primare, care au luat fiinŃă pentru a limita manevrele din cadrul conducerii
partidelor, adesea generatoare de corupŃie. Alegerea primară a candidaŃilor
nu Ńine numai de partid ci în primul rând de electorat, fie electoratul în general,
fie electoratul partidului. Sarcina alegerilor primare este de a stabili candidaŃii
pentru cele două camere ale Congresului şi pentru alegerile prezidenŃiale.
După desemnarea candidaŃilor prin alegerile primare, partidele politice vor
trebui să accepte rezultatele şi să acŃioneze politic în consecinŃă.
Un alt aspect al formării şi selecŃiei personalului politic pentru funcŃiile
monocratice îl constituie selecŃia conducerii din cadrul organizaŃiilor politice.
Problema pusă în interiorul partidelor politice din acest punct de vedere
vizează ce mijloace de selecŃie ar trebui folosite pentru a-l identifica pe cel
mai capabil şi mai potrivit pentru a deveni lider, fie prin numire, fie prin alegeri.
În literatura de specialitate au fost distinse cinci tipuri obişnuite ale
procesului de selectare a liderilor. 2 Astfel sunt:
1. Selectarea de către o singură persoană, fapt care poate avea loc
atunci când un şef ce se retrage îşi numeşte succesorul sau atunci când un
partid este creat de către o persoană rămasă în umbră spre a-i servi ca
instrument de promovare a propriilor interese sau credinŃe politice.
2. Selectarea de către un grup de elită al partidului, într-un cadru
organizat, fie prin vot, fie prin consens evident. Acest procedeu de selectare a
liderului era răspândit în partidele de notabilităŃi, în formaŃiuni politice
centralizate, ghidate de valori şi atitudini elitiste.
3. Selectarea de către grupul de parlamentari ai partidului pornind de
la considerentul că este absolut firesc ca liderul grupului parlamentar al unui
partid să-şi găsească o constantă susŃinere din partea a însuşi acestui grup.
2 Vezi “Oxford DicŃionar de politică”, Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2001, pp. 403-405
224