CUPRINS

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII
segmente ale ei (preşedinte, guvern, comisie parlamentară, comitet, grup
director, lider de partid, etc.). Divizarea şi subdivizarea elitei pe astfel de
probleme (cei pro, cei contra, cei neutri, cei cu o nouă alternativă), care poate
fi binară sau multilaterală, face mai delicată calitatea de agent al practicii
politice. În orice caz, cei care îşi dau votul şi sunt majoritari sunt autorii actului
politic respectiv. Dar aceasta nu exclude statutul de agent politic al opoziŃiei
sau al neutrilor sau al independenŃilor etc. Sunt însă şi situaŃii, chiar în
regimurile politice pluraliste, când se realizează consensul în luarea unei
decizii de interes naŃional, când se atinge pragul unanimităŃii în adoptarea
unei legi. În această situaŃie, elita politică în întregul ei este un agent politic
supus aceleiaşi finalităŃi, animat de un interes general, acceptând aceleaşi
mijloace, realizând unitatea de voinŃă în funcŃie de scopul dat.
Privită însă în funcŃionarea ei, în evoluŃia ei istorică, elita politică se
compune din segmente diferite, legate prin multiple fire, chemate să dea
răspuns la necesităŃi de colaborare, asociere, pe de o parte, dar şi la impulsuri
care generează încordare, tensiuni, opoziŃii, confruntări, pe de altă parte. Toate
acestea reliefează unitatea ei, pe fundalul diversităŃii, care constituie un
garant pentru exercitarea dominaŃiei asupra maselor, asupra celor guvernaŃi.
Reuşitele de ansamblu ale elitei politice, calitatea răspunsurilor pe
care aceasta le dă aşteptărilor celor care i-au dat investitura, sunt dependente
de mecanismele de selecŃie şi promovare a personalului guvernant, a
membrilor clasei politice. Dată fiind importanŃa deosebită a funcŃionării optime
a acestor mecanisme, menite să-i selecteze, să-i promoveze, să-i investească
sau să-i elimine, după caz, pe cei care trebuie, pentru funcŃionarea
democraŃiei, pentru a asigura eficienŃa activităŃii de guvernare, pentru
satisfacerea tot mai bună a nevoilor în creştere, în condiŃiile existenŃei unor
resurse limitate, toate societăŃile politice contemporane îşi perfecŃionează,
protejează aceste mecanisme, urmând astfel să-şi protejeze propria fiinŃă
naŃională, istoria şi să-şi sporească gradul de raŃionalitate în raporturile dintre
guvernanŃi şi guvernaŃi. InstanŃele de control social au o activitate laborioasă
în acest sens în toate regimurile democratice, urmând adesea să intervină cu
corecturile care se impun pentru a preveni promovarea, cooptarea sau
alegerea celor care nu merită sau pentru a-i destitui pe cei care nu au avut
prestaŃii la înălŃimea status-ului ocupat (ineficienŃă, hiperpersonalizarea rolului,
corupŃie, comportamente aberante, comportament profesional rutinier, etc.).
Principiul larg acceptat în mediul specialiştilor dar şi în opinia publică
privind operaŃiunile de selecŃie a personalului clasei politice este acela al
îmbinării jocului liber al competiŃiilor politice - la care participă partidele în
primul plan – care produce în mod natural lideri viguroşi, capabili şi care-şi
fac recunoscută personalitatea prin intermediul mijloacelor de comunicare în
masă, care însă trebuie completat, corectat, prin promovarea, numirea de
tehnicieni şi de profesionişti ai politicii (absolvenŃi ai unor facultăŃi, studii
post-unversitare deschise specializărilor legate de viaŃa socio-politică: ştiinŃe
politice, drept internaŃional, diplomaŃie, administraŃie, economie, etc.). Statele
democratice contemporane, în special cele de mare performanŃă politică şi
economică, au aplicat cu cea mai mare responsabilitate acest principiu. Clasa
216