CUPRINS

PRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE
Este clar că noŃiunea de elită socială are o sferă mult mai largă decât
cea de elită politică. Aceasta din urmă îi include pe toŃi cei care prin efortul şi
inventivitatea sau creaŃia lor au realizat performanŃe în viaŃa politică, în
cucerirea, exercitarea, influenŃarea puterii. Cei cuprinşi în elita politică se
detaşează de cei din nonelită nu numai prin trăsături puternice de
personalitate care gravitează în jurul unei dominante caracteriale – voinŃa şi
plăcerea de a conduce, ci mai ales prin note esenŃiale cum sunt: rezultatele
remarcabile în activităŃile politice; merite personale recunoscute,
instituŃionalizate; status superior în organizarea politică ocupat prin
competenŃă; cultură politică – civică suficientă pentru a fi demonstrat
capacitate superioară de a accede şi a utiliza eficient mijloacele acŃiunii
politice, etc. Cu toate acestea, operaŃia de a delimita riguros membrii elitei
politice de neaparŃinătorii la aceasta este o operaŃie dificilă, relativă în oricare
dintre societăŃile politice contemporane. Aceasta pentru că, după ce a fost
definitivat un nucleu asupra căruia nu se lasă loc multor discuŃii şi contestaŃii,
se alunecă spre margine, în timp ce creşte riscul de a face omisiuni sau de a
introduce în sfera de cuprindere persoane care nu merită. În plus, datorită
dezvoltării exponenŃiale a culturii politice, la această răspântie dintre milenii,
practica politică demonstrează că oricare mare personalitate politică a putut fi
substituită şi, în unele cazuri, s-au făcut liste cu candidaŃii la înlocuire mult mai
capabili. De multe ori, noii veniŃi provin din afara elitelor existente şi pot
demonstra superioritate în prestaŃiile de preşedinŃi, şefi de guvern, miniştri,
deputaŃi,etc. Aşadar, graniŃele între elită şi nonelită sunt fluide, labile, sunt
permeabile, mai ales în regimurile democratice, ambelor sensuri: atât
intrărilor, cât şi ieşirilor.
Elitele politice sunt un produs social – istoric, cultural, educaŃional în
esenŃă, răspunzând unor nevoi specializate pe care le au organizaŃiile politice,
instituŃiile, mişcările politice şi sociale. Creşterea gradului de ordine, de
raŃionalitate şi de eficienŃă în acŃiunile întreprinse de acestea este condiŃionată
de producerea de lideri, de formarea şi afirmarea unor conducători,
personalităŃi politice şi, în final, de constituirea unei elite politice, rezultate
natural, organic din viaŃa organizaŃiilor şi instituŃiilor politice.
Personalul elitei politice nu este omogen. Clasa politică nu poate fi
comparată cu o clasă de elevi, chiar dacă aceasta ar fi constituită din
performeri la discipline de învăŃământ diferite. Aceasta pentru că înăuntrul
clasei politice, status-urile, funcŃiile, specializările sunt foarte diferite
calitativ, cu competenŃe şi responsabilităŃi diferite. DiferenŃelor de status li
se adaugă cele de cultură politică, de mod de reprezentare, mod de recrutare
(prin alegeri sau cooptare, prin numire), de cumul de funcŃii (în partid, în
organul statal, etc.), de sex, provenienŃă etnică, caracterul obştesc şi
profesional al rolului prestat, modul de răspuns la aşteptările segmentului
social căruia îi este destinată prestaŃia, etc.
Dacă este atât de eterogenă, elita politică este un agent al acŃiunii
politice? Răspunsul trebuie nuanŃat. Elita poate fi concepută ca un spaŃiu al
confruntărilor, tensiunilor, negocierilor, medierilor, compromisurilor
pentru a găsi soluŃii sau a se accepta iniŃiative venite din partea unor
215